Un cuplu în criză
Jacques și Suzanne Viguier formează un cuplu normal. Au trei copii și trăiesc într-un pavilion mare din jurul orașului Toulouse. El este profesor de drept renumit la Universitate. Suzanne este profesor de dans și predă cursuri de coregrafie într-n cabaret din oraș.
Dar această fericită aparență ascunde de fapt o gravă criză conjugală. După 11 ani de căsătorie cuplul este la marginea despărțirii din cauza infidelităților lui Jacques cu studentele. Soția lui descoperă adevărul în 1995 și dă peste o scrisoare fără echipoc care îi este adresată soțului său.
Începând cu această zi, Suzanne Viguier decide de a dormi într-o cameră separată de la etaj. Ea refuză însă de a divorța în scopul de a conserva o celulă familială pentru copiii săi. Această situație durează până în iulie 1998.
Circumstanțele unei dispariții stranii
La sfârșitul lunii februarie 2000, Suzanne se decide: va divorța. Și după prima întrevedere cu avocatul său ea va dispărea în circumstanțe misterioase.
Sâmbătă 26 februarie 2000, Suzanne părăsește Toulouse în compania amantului său pentru a participa la un turneu de tarot. În timpul acesteia totul se petrece bine și nimic nu lasă să se întrevadă drama care va veni.
A doua zi, Olivier o lasă acasă la 4:30 diminiața. Înainte de a-l părăsi ea îi dă întâlnire pentru duminică după-amiază la ora 14.
Jacques aude pași pe scară și-și spune că este soția sa care se duce să se culce. La ora 8:30, el se scoală și zărește silueta Suzannei adormită prin ușa întredeschisă. Copiii săi vor petrece ziua la bunicii lor unde el îi va duce la ora 10.
Între ora 10 și 12:30, cuplul Viguier este singur în casă. Jacques declară că a plecat să alerge la ora 10:45. Către ora 11:30 revine acasă și se pregătește să se ducă să ia copiii de la părinții săi în jurul orei 12:30.
După masă, care se desfășoară normal, încearcă în zadar să dea de soția sa la telefon, care nu răspunde. Dar asta nu-l neliniștește prea mult și revine acasă seara, unde constată că ea a dispărut. Nu se alarmează, crezând că a plecat pentru a-l pune la încercare.
De cealaltă parte Olivier, amantul, este însă extrem de neliniștit. Nu are nicio veste despre Suzanne de când a lăsat-o acasă dimineața. La ora 20:45 îl sună pe Jacques Viguier care îi spune că nici el nu știe unde se află soția sa. Atunci când descoperă că mașina sa se află la domiciliul său, Olivier realizează, că ea a plecat spre întâlnire. A doua zi, la ora 9, amantul se duce acasă la familia Viguier pentru a afla mai multe date. În compania lui Jacques el descoperă ochelarii amantei sale în baie ceea ce nu face decât să confirme intuiția sa: această dispariție nu este voluntară. Atunci, el propune soțului să alerteze poliția dar acesta nu este convins.
Poliția începe ancheta
Abia după trei zile, la 1 martie, profesorul de drept va declara dispariția soției sale la poliție.
Aparența sa indiferență cu privire la dispariția Suzannei ridică suspiciuni anchetatorilor de la început care descoperă mai multe elemente acuzatoare.
Mai întâi, Suzanne era pe punctul de a-l părăsi și începuse să alcătuiască un dosar pentru a obține păstrarea copiilor. Dar Jacques se opunea divorțului, iar Olivier a fost martorul unei dispute violente atunci când ea l-a anunțat pe soțul său ca va cere divorțul.
Soțul suspect
Jacques Viguier este suspectul numărul 1. Încercând să verifice alibiul său, polițiștii nu găsesc nici un martor care să-l fi zărit alergând. Cu atât mai mult că nu era cunoscut de a fi un adept al acestui sport.
La 12 zile după dispariție, polițiștii percheziționează domiciliul cuplului. Ei găsesc poșeta dispărutei pe fundul unui șifonier. În interior se găsește trusa sa de chei. Ori, soțul și amantul confirmă, casa a rămas închisă toată dimineața. Anchetatorii se întreabă atunci cum a putut ieși Suzanne Viguier din casa sa și să închidă ușa când cheile sale au rămas în interior.
Urme de sânge aparținând celor doi soți sunt găsite aproape peste tot în casă și în mașină. Pentru a se justifica, Jacques Viguier declară că soția sa s-a rănit în grădină și că lui îi curge des sânge din nas.
Anchetarea lui
La 10 mai 2000, Jacques Viguier este anchetat pentru asasinat și încarcerat. El declară sus și tare că este nevinovat. În speranța de a găsi corpul dispărut poliția organizează cercetări în lacurile și puțurile din regiune dar acesta rămâne de negăsit. La 15 februarie 2001 profesorul este pus în libertate și începe contra-atacul.
Conform avocatului său, poliția a fost orbită de declarațiile amantului soției lui Viguier, Olivier, care a dorit să-l vadă cât mai repede după grații, uitând o altă pistă: fuga voluntară a Suzannei.
Dar cum a putut ea să închidă ușa în timp ce cheile sale se aflau în interior? Avocatul a declarat că nimeni nu știa câte chei ale casei existau de fapt. În timp ce amantul pretinde că există cinci chei (cifră reținută de anchetă), Jacques Viguier cât și vechiul proprietar declară că există șase. În acest caz, Suzanne ar fi putut pleca foarte bine cu un rând.
În ceea ce privește plecarea ei fără mașina sa, o vecină mărturisește că a văzut în dimineața dispariției un taxi luând o femeie tânără din fața reședinței familiei Viguier. Fuga ei devine deci o ipoteză plauzibilă. Cu atât mai mult cu cât hârtiile sale de identitate sunt găsite de un trecător la trei săptămâni după dispariția ei misterioasă.
Pentru apărare există două posibilități pentru a explica această dispariție:
* Ea, a avut o întâlnire rea, poate în cadrul activităților sale la cabaret, loc uneori frecventat de persoane dubioase.
* Poate s-a sinucis.
Pentru a argumenta această a doua eventualitate, apărarea se bazează pe starea psihologică a Suzannei care nu era așa de puternică pe cât lăsa să pară.
După moartea tatălui său era deprimată și situația sa conjugală explozivă nu putea să-i ofere liniștea de care avea nevoie.
După nouă luni de detenție, profesorul de drept a fost pus în libertate sub control juridic și s-a reîncadrat la Universitate.
Marian Deaconu
