La 26 iulie 2003, actrița franceză Marie Trintignant se găsește la Vilnius în Lituania unde turnează pentru filmul de televiziune “Colette” în care deține rolul principal. Partenerul său de câteva luni Bertrand Cantat, liderul grupului “Noir Desir” (Dorință Neagră) se găsește alături de ea. Cei doi artiști s-au întâlnit la Vaison la 3 iulie 2002.
Seara începe printr-o ceremonie de terminare a turnării organizată de echipa de filmări. Mai târziu, cuplul se duce să bea un ultim pahar la domiciliul unui asistent lituanian, Andrus Leliuga. Bertrand Cantat pare foarte contrariat. Ambianța este încordată, cuplul are o mică ceartă și Cantat, într-un gest de enervare, sparge un pahar și-l aruncă de un zid. Se scuză apoi Bertrand și Marie decid de a se duce la hotelul Domina Plaza unde locuiesc de aproape două luni.
Ajunși în camera lor reîncep să se certe. La originea acestui conflict stă un SMS de-al lui Samuel Benchetrit primit de Marie Trintignant. În mesajul său cu caracter profesional, fostul soț al lui Marie termină prin “micuța mea Janis” referindu-se la filmul Janis și John pe care îl toarnă împreună.
Bertrand Cantat, foarte gelos, nu suportă acest mic cuvânt și este cuprins de o furie violentă. Trebuie spus că Marie refuză ca el să-i telefoneze fostei sale soții Kristina Rady… El îi declarase că ei nu mai aveau relații decât în ceea ce privește copiii lor pentru a-i demonstra Mariei că el se consacra total ei.
În cameră, cuplul face mult zgomot. În așa hal încât personalul hotelului le va bătea la ușă. Cantat deschide ușa și se scuză promițând funcționarului că se vor calma.
Dar cearta lor nu se termină doar din atât! Deodată, Marie Trintignant explodează. Cuvintele sale sunt foarte violente și insultătoare în ceea ce o privește pe Kristina și pe copiii lui Bertrand. Și de la cuvinte se trece la gesturi dure. În lupta dintre cei doi iubiți, Bertrand o lovește pe actriță de câteva ori în față care cade, fără suflare.
Cantat nu pare să-și dea seama de gravitatea rănilor partenerei sale și o pune pe pat. Noaptea îl sună pe Vincent, fratele Mariei și-i vorbește “despre o situație urâtă”. Dar nici acesta din urmă nu realizează dimensiunea dramei care se joacă. Abia la ora 8 el se decide în sfârșit de a suna după ajutoare.
Moarte cerebrală
La 29 iulie 2002 o echipă medicală franceză practică operația ultimei șanse la spitalul din Vilnius.
Marie Trintignant se găsește într-o comă profundă. Pentru medicii care se ocupă de ea, pronosticul vital este extrem de rezervat. În zilele care urmează, starea sa se degradează și la 31 iulie 2003 ea se află într-o comă ireversibilă cu o encefalogramă total plată.
În ciuda avizului defavorabil al medicilor, Nadine Trintignant decide de a-și repatria fiica în Franța printr-un avion medicalizat. Ea moare ca urmare a rănilor la 1 august 2003 la ora 10:20 într-o clinică de la Neuilly sur Seine.
Cantat este închis
Bertrand Cantat este pus sub detenție provizorie la 27 iulie. Total disperat de gestul său, el încearcă să se sinucidă luând o mare cantitate de medicamente. După ce a suportat o spălătură la stomac este transferat din celula sa la spitalul pușcăriei datorită temei față de sănătatea sa mentală.
La 8 august 2003 el este inculpat de parchetul din Vilnius. Procurorul general Antanas Klimavicius refuză extrădarea cântărețului către Franța. Crima fiind comisă în Lituania, trebuie judecată în această țară.
Ancheta
Ancheta încearcă să determine circumstanțele exacte ale dramei. Analizele toxicologice efectuate asupra lui Cantat ne dezvăluie urme de stupefiante. În acest timp, conform unui medic toxicolog lituanian rezultatele expertizelor sunt influențate de dezintoxicarea lui Bertrand Cantat ca urmare a tentativei sale de sinucidere.
Autopsia realizată în Franța indică faptul că actrița a fost lovită violent, ceea ce respinge teza unei căderi accidentale. Examenul corpului relevă multiple traumatisme ale feței, un edem general al creierului și o fractură a osului nasului.
În timpul audierilor sale, Bertrand Cantat recunoaște că a lovit-o de mai multe ori pe Marie și se declară responsabil de moartea sa. El afirmă că actrița i-a pus multe întrebări despre soția sa Kristina căci era foarte geloasă pe această femeie care îi dăruise un copil cu câteva luni înainte. La sosirea lor la hotel la miezul nopții, el povestește că s-a certat și că Marie i s-a părut așa cum nu a văzut-o niciodată, furioasă și isterică. Ea l-a lovit prima și el a căzut. Apoi Bertrand a lovit-o violent de câteva ori. Dar declară că nu a fost conștient niciodată de gravitatea situației.
La 20 august 2003, începe o anchetă distinctă a justiției franceze împotriva lui Cantat pentru violențe voluntare care au antrenat moartea fără intenție a Mariei.
La începutul lunii septembrie 2003, părinții și prietenii lui Bertrand Cantat organizează o seară de susținere în onoarea sa într-o cafenea din Vilnius și aduc omagiu Mariei Trintignant proiectând filmul Betty de Claude Chabrol. Această inițiativă este judecată indecentă însă de avocatul familiei Trintignant.
Incendierea casei lui Cantat
Câteva zile mai târziu, la 11 septembrie 2003, casa în care trăia Cantat cu soția sa și copiii lor înainte de a pleca pentru a se muta cu Marie la Paris este total distrusă într-un incendiu. Xavier Cantat, fratele lui Bertrand declară anchetatorilor că a primit mesaje pe telefonul său cu puțin timp înainte de sinistrul la fel ca și mambrii grupului Noir Desire, care au primit amenințări. Poliția i-a pus sub protecție pe membrii grupului și pe familia Cantat.
Procesul de la Vilnius
La sfârșitul lunii octombrie 2003 într-un raport complementar de expertiză, doi medici de la Institutul medico-legal din Paris estimează că rănile observate sunt “compatibile” cu declarațiile lui Bertrand Cantat. Examenul toxicologic confirmă că în momentul faptelor cântărețul era sub influența alcoolului dar nu confirmă absorbția de medicamente sau de droguri contrar victimei care a consumat într-un mod regulat canabis în timpul ultimelor sale șase luni din viața sa.
La 20 februarie 2004, parchetul din Vilnius anunță sfârșitul investigațiilor în acest caz și fixează ziua de 16 martie pentru începerea procesului.
După 15 zile de audiență, Bertrand Cantat este condamnat la opt ani de pușcărie. Cele două familii fac apel. La 29 septembrie 2004, Cantat revine în Franța pentru a-și ispăși pedeapsa într-o pușcărie din regiunea Toulonului.
Marian Deaconu
