Rose C. s-a întalnit cu strămoşii noştri extraterestri

Rose C. şi-a povestit incredibilul său contact de al treilea tip în lucrarea sa: „Întalnire cu extratereştrii”. Impresionaţi de aparenţa sa sinceritate şi de urmele fizice pe care le păstrează corpul său, mai mulţi ufologi au cercetat acest caz excepţional.

Întalnire cu entităţi necunoscute.

La 11 aprilie 1952, Rose C., pe atunci în vârstă de 24 de ani, a avut prima sa experienţă de contacte cu fiinţe străine de planeta noastră. În acea zi, s-a dus pe bicicletă, însoţită de câinii săi, într-o cabană izolată pe care o posedă familia sa, la câţiva kilometrii de Nimes.

Puţin după miezul nopţii, ea a fost trezită de frecatul facut de ghearele unuia dintre câinii săi de uşa cabanei. El a reuşit să deschidă uşa, după care a ieşit tăcut afară. Celălalt câine i-a urmat şi fără să latre, amândoi au dispărut în obscuritate.

Pe jumatate adormită, Rose s-a sculat şi a tras impermeabilul, şi-a aprins lanterna de mână şi a părasit cabana.

S-a îndreptat câţiva metrii în direcţia altei cabane când a fost orbită de o lumină albă violentă, ca un fel de flash. Auzea o voce clară şi a fost intrebată: „Ce faci aici?”. „Dar dvs?” , a replicat ea adresându-se tânărului care se găsea în faţa sa, după ce i-a luminat faţa cu lanterna sa. Acest individ, măsura aproximativ 1,75 metri şi nu părea să manifeste niciun fel de agresivitate faţă de ea. Rose a declarat că se găsea pe proprietatea sa şi că dorea să ştie ce facea el la ora aceea acolo. În plus l-a întrebat unde îi erau câinii. Dar aceştia au apărut în momentul în care i-a pus întrebarea! Ea auzea un zgomot uşor în spatele său care a făcut-o să se întoarcă şi să urle de frică O fiinţă de 2,30 m – 2,40 m înălţime stătea în apropierea sa şi a tras-o de gât cu nişte mâini enorme…

Giganţii şi interpretul lor uman

Erau 2 „giganţi” : cel mai mare dintre aceştia s-a adresat tânărului care era cu ei într-o limba de neînteles. Acesta din urma i-a declarat lui Rose că nu avea de ce să se teamă de ei, că erau pacişişti şi că prietenii săi doreau numai să ştie dacă ea avea să le dea câteva cărti.

Pe când se îndreptau cu toţii spre cealaltă cabană (unde se găseau carţi vechi), a apărut un al treilea gigant. Fapt straniu, câinii au alergat în întampinarea sa ca si cum l-ar fi cunoscut bine. La intrebarea lui Rose privind provenienţa vizitatorilor, tânărul a răspuns, ridicând ochii spre cer, că ei veneu, „de acolo de sus” dar nici de pe Lună, nici de pe Marte.

Ea i-a intrebat apoi cum au venit pe Terra. Individul a aprins apoi o clipă facicolul unui aparat pe un colţ de pământ pe care l-a luminat ca în plină zi. Rose a zărit atunci un enorm obiect circular, de un gri mat, care avea forma unei imense bărci şi care părea în suspensie în aer la aproximativ un metru de sol, fără a fi ancorată de pământul ferm cu ceva. Ea a deschis uşa şi cei 3 giganti au urmat-o. Aceştia erau frumoşi, aveau pielea mată şi semănau puţin cu hinduşii. Erau îmbăcaţi într-un combinezou stralucitor metaliozat şi schipaţi.

Cel care părea să fie şeful purta pe înălţimea frunţii un obiect sclipitor semănând cu o piatră mare preţioasă mai sferică uşor alungită. În jurul gătului trecea o curea de care era agaţată la înălţimea stomacului o cutie neagră echipata de butoane. Tânărul, care vorbea franceza perfect , le servea deci de interpret celor 3 giganţi. Aceştia din urmă i-au explicat că veneau din altă lume. Doi dintre ei păreau atleţi în forţa vârstei, în timp ce celălalt, care părea să fie şeful, părea mult mai în vârstă. Pe frunte purta o jumătate de sferă asemănatoare cu „o bilă de sticlă neagră tăiată în două…”

Interpretul i-a precizat lui Rose că a fost contactat de aceste fiinţe cu 20 de ani înainte, pe când avea 25 de ani şi era profesor. Dar ea i-a spus că nu-şi arată vârsta. El i-a spus că timpul „acolo sus” trece mult mai puţin repede…

Un studiu ştiinţific şi sociologic al Terrei

Interpretul i-a prezentat un sac mare pe care îl purta unul dintre giganţi. L-a întredeschis pentru a-i arăta conţinutul : „puieţi de măsline, de amandine, de ceai, diverse obiecte de valoare şi căteva pietre. Rose i-a spus că ceea ce se află în acest sac nu justifică o călătorie atât de lungă, însă interlocutorul său i-a replicat că ei adunau eşantioane din diverse locuri ale planetei, ceea ce le va permite să evalueze stricăciunile create de bombele care au exploatat în Japonia. El a explicat că giganţii făceau prelevări de minerale şi de vegetale în scopul de a evalua gravitatea consecinţelor exploziilor atomice.

A fost un prilej nimerit pentru el de a denunţa comportamentul destructiv şi iresponsabil al omului, îndreptat doar asupra contemporanilor săi, cât şi asupra generaţiilor viitoare. El a enunţat de asemenea câteva adevăruri privind pe unii oameni mari, a căror mărime s-a construit pe masacre imense şi pe infinite mizeri.

Când Rose l-a întrebat de ce nu au intervenit extratereştrii, acesta i-a explicat că de fiecare dată când au incercat s-o facă, nu a rezultat nimic bun. În timpul acestei întâlniri particulare, Rose i-a dat un exemplu clar din „Contele de Monte Cristo”, reviste foarte vechi ale unei asociaţii de medalii militare, cât şi o revistă de modă pe care tocmai o cumpărase. Rose l-a mai întrebat pe interlocutorul său dacă nu se gândise la familia sa când plecase cu vizitatorii în spaţiu. El a răspuns că nu avea părinţi, că nimeni nu se neliniştea pentru el, în afară de unii dintre elevii săi.

L-a întrebarea: „Nu aţi regretat niciodată de a fi părăsit Terra?”, el a răspuns: „Din contră, am caştigat mai mult părăsind-o”. Tânărul a întrebat-o pe Rose dacă nu dorea să vină cu ei. Dar fetei i-a fost frică ca giganţii să nu o răpească în maşina lor. I-a răspuns deci că vroia să rămână aici. În acel moment, gigantul cu piatra pe frunte s-a adresat tânărului care i-a tradus întrebarea. El dorea să ştie cine era acest om bătrân şi acest băiat pe care l-a văzut în gândurile lui Rose. În acest moment şi-a dat seama că gigantul era telepat.

Stramoşi indepartati

Ea le-a dat detalii despre familia sa. După câteva minute, fata a constatat că, câinele se instalase comod la picioarele giganţilor.

Rose i-a intrebat inocent dacă aveau câini. I s-a răspuns că aveau tot ce avem pe Terra şi că stramoşii lor i-au adus pe acestă planetă. Singura diferenţă este că totul este mai mare la ei: pisicile lor seamănă cu niste tigri mici şi copacii lor sunt imenşi. I s-a mai spus că oamenii descindeau din aceste fiinţe şi de-a lungul generaţiilor totul s-a repetat. Societatea de unde vin giganţii au amenajat astfel o planetă pentru renegaţi, care au fost deportaţi pe Terra. Tânărul i-a explicat lui Rose că, cu mii de ani în urmă, extratereştrii au pus stăpânire pe Terra în scopul de a face din ea un fel de închisoare pentru cei care se făceau vinovaţi de diferite fapte rele.

Omenirea actuală descinde deci din aceşti exilaşi! Aceste fiinţe i-au mai spus că au adus satelitul nostru, Luna! L-au găsit într-o altă constelaţie şi l-au transportat până în sistemul nostru solar plasându-l pe o orbită artificiala în jurul Terrei.

Scopul vizitatoriilor i-a făcut lui Rosie o demostraţie de levitaţie şi de teleportare. Pe când ei se găseau în interior, şeful giganţilor a acţionat butoanele „cutiei” pe care o purta, dematerializând o piatră care se făcea în exterior, fără ca uşa să fie deschisă! Mai mult, el a ridicat la distanţă pietre mari care pluteau în aer ca baloanele.

Fata a declarat că această fiinţă emitea o mare înţelepciune. Ea a aflat de asemenea că Luna Lumii acestor vizitatori – strămoşi este de 3 ori mai mare decât a noastră şi i s-a dezvăluit faptul că la aproximativ 12.000 de ani Terra suporta un cataclism declanşat de prostiile oamenilor. El i-a spus lui Rose că în 1405 înainte de Hristos Terra era răvăşită de un cataclism provocat de oameni.

Această dată corespunde cu perioada ultimei distrugeri a Atlandei, date de majoritatea surselor „canalizată, în principal, învârtindu-se în jurul datei de 900 – 10.000 i.e.n. Dar dacă oamenii din acea epocă au stat la originea dispariţiei civilizaţiei lor, asta înseamnă că aveau o ştiinţă şi o tehnologie avansată!!

Urme fizice şi psihice ale întâlnirii de gradul III

Şederea pe Terra fiind epuizantă pentru organismul lor, entităţile s-au pregătit să plece: s-au urcat în nava lor, care a decolat şi a disparut într-un zgomot asurzitor, creând o zonă de puternică turbulenţă.

Ca urmare a acestei întalniri, Rose a avut sentimentul contactelor fizice repetate cu personajele pe care le-a întâlnit. Ea şi-a dat seama că avea, seara, flashuri în cap, diverse inscripţii apărând pe un fond violet. Ea a avut de asemenea premonitii a unor catastrofe, care s-au produs efectiv puţin mai târziu.La ea s-a constatat o perceptie extrasenzoriala.

În timpul vieţii, ea a păstrat o urmă tangibilă a acestei aventuri: imediat după întalnirea cu extratereştrii, Rose a fost surprinsă de a-şi masa instinctiv inelarul drept. Dupa ceva timp, privindu-şi acest deget, a descoperit cu stupefacţie că el era la fel de lung ca cel mare! Ea şi-a comparat-o cu mâna s-a stângă şi a ajuns la concluzia că în urma acestui contact, inelarul său drept crescuse, posibil cu 8 sau 9 milimetri! Degetul sau îi ajunsese pe cel mare de la mână…

În timpul celor 48 de ani care au urmat contactului, numeroşi martori au confirmat ca Rose poseda efectiv doua degete mari la mâna sa dreaptă. În plus, în centrul palmei sale de la aceeaşi mână era o cicatrice de circa 1 cm – 1,5 cm.

Această cicatrice ? nu a disparut odata cu timpul. În ceea ce priveşte adâncimea degetului unei mâini, este interesant de a face conexiuni cu alte cazuri similare. Primul caz, raportat de Joël Mesnard, s-a produs în aprilie 1969, la Bazilac, Gironde, în Franţa. Pe când avea aproape 17 ani, Catherine a fost trezită într-o noapte. Păstrează o vagă amintire a unor personaje mici, de culoare deschisă, aflate în apropiere de şemineu. Ea s-a ascuns sub paturi. A doua zi dimineaţa, pe glezna sa stângă avea o rană groaznică şi neagră. Mai mulţi doctori au constatat existenţa acestei plăgi. Aceasta rană s-a cicatrizat însă cu o extrema lentoare, procesul de cicatrizare durând aproape 1 an si jumatate. Catherine avea, ca şi Rose, un inelar anormal. Prezenţa aceeaşi anomalie fizica la acelasi deget ca şi Rose…

Ieşirea din corp şi piramide magice

La scurt timp după întâlnirea sa neobişnuita, Rose a trăit un nou episod paranormal. Într-o zi, a simţit că ceva îi împunge ceafa şi în acelaşi moment, s-a confruntat cu o paralizie care i-a cuprin si intreg corpul progresiv, gasindu-se „în picioare în aerul liber”. Era vorba deci de o ieişire din corp. A zărit, în faţa sa, statuia Marelui Sfinx. Era de culoare roşie – cenuşie. A văzut de asemenea doua mari piramide stralucitoare care păreau acoperite de o zăpadă argintie. Rose a întâlnit atunci un personaj straniu cu aspect maiestuos şi aparenţă severă. Era vorba de BELMO MERI – MEROAN, ceea ce se poate traduce prin „Supremul” sau „Valorosul”.

După ce au intrat în sol în interiorul unui cilindru din sticlă, ei s-au găsit într-o sală tăiată în granit. BELOM i-a pus atunci trei întrebări lui Rose, şi aceasta i-a dat raspunsuri bune. Ea a putut atunci să descopere o camera complet din aur : ziduri, sol curbe imense aurite, obiecte bizare… Obiecte lăsate de caţiva învăţaţi atlanţi pentru a servi drept mărturie generaţiilor viitoare. Ce se mai găsea acolo?

Marea – Opera: se prezenta subforma unor mici graunţe roşiatice. Această pudră este capabilă de a transforma orice fel de material în aur pur.

Marele Separator: este vorba de un elixir de viaţă lungă care ar opri îmbătrânirea.

Marea Orga: este vorba de o maşină facută dintr-o ţeavă îndoită şi îmbucata servind de a face să cadă ploaia. Maşina lui W. Reich prezenta, se pare, aceleaşi caracteristici.

Marele Sens: Rose s-a pus în faţa acestei maşini şi pe ecran i-a apărut imaginea înconjurată de o „aureola colorată, strălucitoare făcută din ceea ce părea a fi steluţe albastre şi verzi”. Era deci vorba de un aparat permiţând de a se dezvălui aura umană.

Marele Stimulator: un aparat destinat de a găsi „cunoaşterea pierdută”.

Marele Revelator: permite de a se cunoaşte imaginile trecutului.

Revelaţiile despre Sfinx

BELMO i-a propus apoi lui Rose de a trece la unele probe: Barca Cunoaşterii : această probă constă din a petrece trei zile complete într-o barcă din gheaţă.

Trecutul Marei Confuzii: BELMO i-a spus fetei că această probă va avea loc acolo unde mai mai cântăreşte nimic, unde poate chiar „merge pe ziduri şi pe tavan..”

Marea Poartă: nu se putea trece decât dacă au fost trecute probele precedente. Nu se ştie nimic despre Sala Marei Tradiţii, ea ca urmare a refuzului Rosei de a trece proba Bărcii.

BELMO a evocat de asemenea Biblioteca Înţelepciunilor: el a făcut aluzia la cărţile sacre ale lui THOT (zeul scrib egiptean) şi la steaua Sirius. BELMO a făcut-o pe Rose să descopere diferitele planuri ale Sfinxului de la Gizeh: primul dintre aceste planuri reprezenta un Sfinx cu două capete. Acesta, dintre care unul era mai înalt decât altul, îşi întorcea într-un fel spatele.

Al doilea plan arăta Sfinxul pe care îl cunoaştem noi astăzi, dar intact şi cu picioarele din faţă mai scurte decât cele pe care le putem vedea. Rose a fost informată că în timpul construcţiei Sfinxului o bucată de rocă s-a spart, privind astfel monumentul de unul dintre capetele sale. Secretul Sfinxului este : corpul este animal, capul este spirit. Al treilea plan reprezenta Sfinxul pe jumatate îngropat. Pe partea care ieşea din apă, exista numarul 666. Se vedeau, pe cap, mai multe puncte. Rose a fost informata ca aceste puncte reprezentau „steagurile înfăşurate” a 10 naţiuni. Asta înseamnă că atunci când aceste steaguri vor fi unite, „Sfarşitul Timpului” va fi aproape. Numarul 666 reprezintă o „opoziţie la evoluţia naturală” , o imensă catastrofă pentru oameni.

Cât despre nasul ciuntit al Sfinxului, Rose a fost informată că nu un soldat a făcut asta ci ancora unei nave enorme. În acea perioadă, într-adevar, Sfinxul se găsea sub apă. Enigmaticul personaj i-a dezvăluit apoi lui Rose că Sfinxul a fost construit sub domnia primului rege egiptean: „RAAI”, acesta trăind acum aproape… 40.000 de ani!

Secretele de la Gizeh!

Data de 40.000 de ani, dacă este conformă cu ideea unei vechi foarte mari a Sfinxului decât cea admisă de mediile oficiale, nu este însă conformă cu cea dată de clarvăzătorul american Edgar Cayce. În ceea ce priveşte Marea Piramida, ea fi fost construită, dupa datele date de grad Baran, acum 10.440 – 10.390 i.e.n. Ceea ce nu are nimic de-a face cu data dată de egiptologilor, în timpul celei de-a 4 – a dinastii (2600 – 2500 inainte de Christos).

Cât despre Sfinx, el a fost construit, conform arheologilor şi egiptologilor, de Khephren către 2500 i.e.n. După Caya, figura Sfinxului reprezintă portretul lui Asriario, consilierul regelui. Asta şi alte lucruri vor putea fi descoperite, declară Caya, „la baza labei stângi din faţa”. Şi tot conform lui, Ax – Ten – Tna, primul conservator al arhivelor atlante, l-a dus în săli care se găsesc la jumatatea drumului între Sfinx şi Piramida Arhivelor (negasita). El a precizat de asemenea că Marea Piramida a fost construită prin „folosirea forţelor Naturii care permit fierului de a pluti”. S-au deplasat astfel pietrele prin spaţiul aerian !! Atlanţii au ajutat şi ei la construirea piramidei şi unul dintre responsabilii acestei construcţii a fost Atlant Hept – Supht.