Descoperirile arheologice sunt rare în mine de sare de la Chehr Abad, aflată în apropiere de de oraşul Zandjan, în nord-vestul Iranului. Dar ele sunt totodată extraordinare. În iulie 2006, a fost scos al şaselea corp al unui bărbat în perfectă stare de conservare. Pielea, oasele, părul, unghiile şi chiar hainele, au fost protejate în întregime de sare.
Este vorba de un miner. A fost îngropat acolo în urmă cu peste 1800 de ani, când dădea jos pereţii pentru a recupera sarea. În regiune, cutremurele sunt frecvente şi unul din acestea l-a costat viaţa.
Corpul său nu a fost scos la lumina zilei. Cel puţin aşa declară Hassan Fazeli Nashli, directorul Centrului iranian de cercetare arheologică. Într-adevăr, conservarea a cinci corpuri mumificate care au fost extrase din mină pun enorme dificultăţi. Se degradează lent şi nimeni nu susţine că ele vor putea fi expuse la muzeul din oraş.
Corpurile organice menţinute în sare pot să fie conservate mult timp. Proba s-a făcut cu descoperirile arheologice din mina de la Chehr Abad. Dar ele se descompun imediat ce nu mai sunt în acel mediu. Experţii iranieni au mari probleme cu acest proces, deoarece mumiile minerilor fac de-acum parte acum din patrimoniul naţional. În nici o altă ţară o mină de sare nu a livrat un asemenea tezaur.
Primul din “oamenii din sare”, cum au fost numiţi în Iran, a fost descoperit prin hazard în 1993 de mineri, la un an după reluarea exploatării industriale a sării. Corpul său a fost extras cu brutalitate din mormântul său de sare de către un bulduzer, ceea ce l-a deteriorat suficient. În vârstă de 30 ani, avea părul lung şi o barbă mare. A trăit în epoca sassanidă, acum aproape 1700 de ani. Al doilea corp a fost exhumat în 2004, nu departe de locul unde a fost găsit primul.
Apoi, anul 2005 a fost excepţional deoarece au fost descoperiţi trei mineri. Primul era într-o stare tristă, fără îndoială zdrobit de o stâncă de aproape două tone în momentul în care încerca să iasă cu sare în buzunarele sale. Al doilea, cel mai bine păstrat dintre ei, era un adolescent. Avea alături două vase din pământ păstrând încă urme de ulei, care le serveau cu siguranţă la luminat. Și unul şi celălalt au fost dataţi din perioada cea mai veche a achemenidienilor, între 550 şi 300 înainte de Christos. Pentru a cincea mumie nu există încă niciun fel de informaţie.
Cu ADN-ul lor, cu conţinutul stomacal şi polenul aflat pe hainele lor, minerii de la Chehr Abad constituie o mână de informaţii. Dar priorităţile maxime ale arheologilor iranieni constă în asigurarea conservării mumiilor şi stoparea exploatării minei, ceea ce proprietarii săi nu par să accepte.
Toată lumea crede că există şi alţi mineri îngropaţi în sare.
