Lumea ştiinţifică are tendinţa de multe ori de a suprima sau ignora informaţiile care ridică multe semne de întrebare asupra teoriilor deja existente şi care riscă să le discrediteze. Este mai comod, fireşte şi asta periclitează cariera unor oameni de ştiinţă. Dar minciunile nu pot dura o veşnicie… Cei care le clatină autoritatea sunt înlăturaţi sau banalizaţi. Ce susţin ei?
Nu este nici o îndoială că Marea Piramidă de la Gizeh şi Sfinxul nu arată nici cea mai mică urmă de eroziune datorată apei.
Nu existau urme umane pe continentele americane anterioare la 20.000 de ani înainte de Christos. Prima civilizaţie nu este mai veche de 6000 de ani înainte de Christos!!
Nu există nici o dată anormală, inexplicabilă sau enigmatică de care să putem ţine cont.
Nu există civilizaţii dispărute sau nerepertorizate.
Controversa privind vârsta Sfinxului şi a Marii Piramide
În 1990, în SUA, postul NBC a difuzat un reportaj despre misterele Sfinxului, unde au fost arătate probe geologice indicând faptul că Sfinxul avea cel puţin de două ori vârsta (9000 de ani) indicată de egiptologi. Problema controversei s-a focalizat în ceea ce priveşte eroziunea apei. Egiptologul autodidact John Anthony West a atras atenţia geologului dr. Robert Schoch asupra eroziunii apei. Cei doi s-au dus în Egipt şi au efectuat o investigaţie complexă la faţa locului. După ce Schoch a examinat cu atenţie Sfinxul, geologul a confirmat concluzia iniţială a lui West şi au anunţat descoperirea lor.
Dr. Zahi Hawass, directorul monumentelor de la Gizeh, a început imediat un atac critic public împotriva celor doi oameni de ştiinţă, urmat de dr. Mark Lehner, considerat ca fiind primul expert mondial privind Sfinxul. Ei i-au considerat pe cei doi ignoranţi şi fără discernământ. O acuzaţie curioasă! Faptele şi concluziile au fost trecute sub tăcere şi dezbaterea a părăsit cadrul ştiinţific. Este tactica clasică care constă în a discredita pe cineva care încearcă să pună în chestiune o teorie considerată valabilă pe vecie. Distragerea atenţiei de la problema de fond este o practică activă în politică, se ştie. Hawass şi Lehner au invocat statusul lor de neatins şi autoritatea nepătată. Dar puţin mai târziu, Schoch, Hawass şi Lehner au fost invitaţi la o dezbatere la American Association for the Advacement of Science. West nu a putut participa, deoarece este cercetător independent! A fost exclus.
Cine a construit Marea Piramidă?
Controversa privind construcţia Marii Piramide ar putea fi uşor rezolvată dacă egiptologii ar vrea. Vechea teorie atât de discutată, potrivit căreia construcţia a fost realizată cu mijloacele primitive ale epocii (acum circa 2500 de ani înainte de Christos), ar putea fi probată ca fiind adevărată sau falsă printr-o experienţă destul de simplă organizată şi pusă în aplicare de ingineri imparţiali.
De ce nu o fac? Răspunsul este atât de evident încât pare imposibil: ştiu că teoria este falsă. {i cum să poţi crede că 2.300.000 de tone de piatră, dintre care unele cântăresc 70 de tone bucata, ar fi putut fi deplasate şi ridicate prin metode primitive? Pare improbabil. Dar egiptologii refuză să procedeze la o probă fundamentală. Este vorba de o conspiraţie? Egiptologii au respins, rând pe rând, teoriile alternative.
De ce oamenii de ştiinţă ascund adevărul şi nu vor să verifice ipoteza lor? Dacă s-ar putea demonstra că nu egiptenii au construit Marea Piramidă în urmă cu 2500 de ani înainte de Christos cu metode primitive, sau că Sfinxul este mai vechi de 9000 de ani înainte de Christos, totul s-ar pune în discuţie. Teza oficială a evoluţiei culturale este bazată pe o cronologie a civilizaţiei a cărei origine nu merge dincolo de Sumer, adică de acum 4000 de ani înainte de Christos. Teoria nu permite de a considera că o civilizaţie avansată ar fi putut exista în acea epocă. Arheologiei şi istoriei le trebuie o dată de fixare ca punct de referinţă, altfel îşi pierd sensul. Dar problema se agravează şi mai mult datorită faptului că evoluţia culturală a fost strâns legată de teoria generală darwinistă a evoluţiei. {tiinţele biologice de astăzi sunt fondate pe dawinism. Dar ce facem cu anomaliile şi enigmele pe care oamenii de ştiinţă nu le pot nicicum explica şi care sfidează enorm teoriile în vigoare?
Pietrele Ica din Peru
Este un caz foarte diferit. În 1966, un fermier sărac din Ica, în Peru, i-a oferit dr. Javier Cabrera o piatră. Ea purta o gravură reprezentând un peşte care fără îndoială, nu reprezenta mare lucru pentru ţăran, dar a cărui importanţă nu i-a scăpat doctorului. El a recunoscut o specie stinsă de foarte mult timp şi asta i-a stârnit curiozitatea. A achiziţionat altele de la fermier, care i-a spus că le-a găsit pe malul râului după o revărsare. Dr. Cabrera a strâns o cantitate impresionantă de astfel de pietre gravate şi curând, ştirea a ajuns în cadrul comunităţii arheologice. Existau mii de pietre! Gravurile rafinate erau enigmatice şi fascinante. Unele reprezentau oameni luptându-se cu dinozauri, oameni cu telescopuri şi alţii făcând operaţii chirurgicale. Existau de asemenea desene ale continentelor pierdute.
Mai multe pietre au fost trimise în Germania şi datarea gravurilor arăta că ele fuseseră făcute foarte demult, în negura Antichităţii. Dar după cum ştim din teoriile actuale, în timpul dinozaurilor nu existau oameni. Homo sapiens nu există decât de aproximativ 100.000 de ani! BBC-ul a aflat şi a făcut un documentar despre pietrele de la Ica. Difuzarea lui mediatică a provocat imediat o furtună de controverse. Arheologii au criticat guvernul peruan pentru lipsa de protecţie a antichităţilor (dar aceasta nu este principala sa preocupare). S-a exercitat o presiune uriaşă asupra sa.
Fermierul care a vândut pietrele în cauză lui Cabrera a fost arestat. El a declarat că le-a găsit într-o grotă însă a refuzat de a dezvălui locul exact autorităţilor locale. Cel puţin aşa au spus ele. Chestiunea a fost reglată cu o abilitate care i-ar face să pălească pe politicieni. Guvernul peruan l-a ameninţat cu puşcăria pe fermier. I s-a propus, şi el a acceptat, un compromis juridic. {i-a retras declaraţiile şi a recunoscut că a gravat chiar el pietrele… Dar acest lucru pare absolut improbabil, deoarece nu era educat şi era vorba de cel puţin 11000 de pietre! Unele erau destul de mari şi gravurile complexe reprezentau animale şi scene pe care fermierul nu le-ar fi putut cunoaşte niciodată (poate dacă ar fi fost un paleontolog avertizat). În plus, ar fi trebuit să lucreze zi de zi timp de decenii pentru a fi gravat o asemenea cantitate impresionantă de pietre. Între timp, pietrele de la Inca au fost uitate şi considerate o făcătură.
În acest caz, avem de-a face cu tactica de presiuni oculte. Dar probele enigmatice nu au făcut niciodată obiectul unui examen serios, din păcate.
Probe ale vechimii foarte mari ale originii omenirii cenzurate?
Cazul scriitorului Michael Cremo este celebru şi demonstrează de asemenea cum comunitatea ştiinţifică îşi utilizează tacticile de presiune faţă de mass-media şi de guverne. În cartea sa <Forbidden Arheology> (Arheologie interzisă), Cremo studiază mai multe cazuri de vestigii ignorate care demonstrează că omul există mai de mult decât pretind cronologiile actuale. Cartea sa a ridicat multe controverse care au făcut obiectul unui documentar.
În 1966, NBC a produs o emisiune specială intitulată <The Mysterious Origins of Man> (Originile Misterioase ale Omului), care s-a bazat pe materialele cărţii lui Cremo. Reacţia comunităţii ştiinţifice a fost imensă. NBC a fost invadată de scrisorile oamenilor de ştiinţă furioşi care îl acuzau pe producător de ipostură şi calificau programul drept o mare minciună.
Dar ei au mers şi mai departe. Ca urmare a unor manevre de culise, au încercat de a stopa difuzarea acestui program foarte popular, însă tentativa lor a eşuat (din fericire). Imediat, au luat cea mai radicală măsură posibilă: şi-au expus plângerea în faţa guvernului federal şi au cerut Comisiei Federale a Comunicaţiilor de a interzice NBC-ului să mai difuzeze acest program. Era o atingere gravă la libertatea cuvântului şi un act flagrant de implicare în comerţ, o tentativă fără precedent de a cenzura o dezbatere intelectuală.
Datare incorectă în Mexic
În 1970, avem cazul dr. Virginia Steen-McIntype, un geolog de renume de la US Geological Survey (USGS). Ea s-a deplasat pe un sit arheologic din Mexic pentru a data un ansamblu de artefacte. Utilizând tehnologie de vârf şi recurgând la patru metode diferite, a ajuns la rezultate care ieşeau din limitele obişnuite. Arheologul şef se aştepta la o vechime de maxim 25.000 de ani şi geologul a găsit din start 250.000 de ani! Cifra de 25.000 de ani maximun era un element cheie al teoriei traversării strâmtorii Bering… Dar noile date erau stupefiante. I s-a cerut dr. Steen-McIntyre de a retracta rezultatele pe care le obţinuse, însă aceasta a refuzat.
Din acea zi, ea a avut cele mai mari dificultăţi de a-şi publica cercetările şi şi-a pierdut scaunul într-o universitate americană. Este o ilustrare perfectă a luptei pe care o poate duce un om de ştiinţă pentru a-şi apăra munca bine făcută.
