În cartea „Histoire premiere ES”, apărută la Hachette, putem constata realitatea războiului din Est, văzută în timpul bătăliei de la Stalingrad prin ochii unui soldat german.
Iată ce scrie el:
- 23 august: Ne-a parvenit o veste bună la nord de Stalingrad trupele noastre au atins Volga şi au preluat o parte din oraş. Ruşilor nu le mai rămân decât două soluţii fuga dincolo de Volga sau să predea. Interpretul regimentului nostru a interogat un ofiţer rănit care a fost făcut prizonier. Acesta a declarat că rușii vor apăra Stalingrad până la ultimul om.
- 13 septembrie: Ruşii se bat cu o disperare de animale feroce şi nu se predau: ne-au lăsat să ne apropiem şi ne presează cu grenade. Compania a rămas fără şef.
- 18 septembrie: Lupta se continuă de aproape trei zile în interiorul unui siloz de grâu. Şeful batalionului ne-a zis: comisarii politici le-au dat ordin apărătorilor de a rezista până la moarte.
Dacă toate casele din Stalingrad sunt apărate în acest fel, niciunul din soldaţii noştri nu se va reîntoarce.
- 27 octombrie: Trupele noastre sunt în sfârşie capturate în orice uzină baricadată dar nu vom ajunge să atingem Volga. Ruşii, nu sunt oameni, ci automate metalice. Nu se tem de foc.
- 29 noiembrie: Suntem înconjuraţi.
- 28 decembrie: Am mâncat toţi caii.
Sunt gata de a mânca carne de pisică. Soldaţii au devenit asemănători cadavrelor sau nebunilor, caută orice aliment pe care să-l pună în gură. Nu se mai feresc din calea obuzelor ruseşti. Nu mai avem puterea de a merge.
Ce al naibii este acest război!
