În 1993, o mică echipă germană a avut o experienţă dificilă în marea piramidă egipteană a lui Keops. Era vorba de a şti unde duceau două culoare strâmte care se înălţau spre vârful monumentului plecând dintr-o cameră funerară situată mai degrabă în centrul şi josul construcţiei.

Aceste două culoare au o secţiune pătrată de 20 cm, cu o pantă pronunţată (40%). Ele au fost descoperite în timpul primei săpături arheologice moderne a acestei piramide care a avut loc în 1879. Pentru această cercetare, inginerul Rudolf Gantenbrink a fabricat un fel de căruţă mică dintr-un material ultra-uşor cu ajutorul tehnicilor apropiate de ceasornicărie şi de cucerirea spaţială de la NASA.

Sursă foto: Wikipedia

Maşinăria complexă şi miniaturizata comporta trei motoare electrice de deplasare, un dispozitiv cu cric pentru a frâna orice coborâre inopinantă, o cameră în miniatură, un sistem de teleghidare şi un proiector directiv. Progresia ansamblului acesta era urmarită pe un ecran de televizor instalat în camera mortuară. După câţiva metri de ascensiune în culoarul nordic a apărut o complicaţie. Ecranul de control arăta faptul că acel culoar făcea un cot şi pleca într-o altă direcţie. Nu era grav deoarece robotul era directiv. Dar şenilele sale sprijineau contra unui obstacol neprevăzut care trebuia înconjurat sau trecut peste el. Ce lucru se găsea acolo, neprevăzut în timpul construcţiei, blocând acum culoarul?

Lucrul detectat de către cameră şi care a oprit progresia maşinăriei lui Rudolf era strâmt, lung de mai mulţi metri şi rotund în secţiune. Intrigaţi, arheologii au telecomandat zoom-ul camerei pentru a avea o vedere mai precisă a acestui obiect neprevăzut. Constatând că acesta comporta o extremitată filetată, ei au înţeles că era vorba de un cap al unei sonde metalice fabricată la sfârşitul secolului 19 după principiul forajelor petroliere şi care comportă la origine o succesiune de tije care se puteau băga una într-alta.

Sursă foto: Wikipedia

Extremitatea imobilizată în cot nu mai putuse nici să avanseze, nici să revină în cameră. Această sondă data deci din prima explorare a camerei (către 1879). În caz de reuşită, ea nu putea permite decât de a se cunoaşte lungimea culoarelor. Astfel, o tentativă făcută cu mijloace primitive aproape a făcut să eşueze o cercetare efectuată cu ajutorul tehnologiei cele mai avansate. Nu se ştie însă la ce foloseau exact cele două culoare. Cel care a fost explorat s-a terminat la 59 m de camera funerară. El a fost astupat de o dală de calcar la o mică distanţă de vârful exterior al piramidei. Această dală a fost coborâtă prin propria sa greutate între două fisuri formând o alunecare. Două ţinte din aramă împiedicau urcarea sa.

Cel mai curios este că aceste culoare strâmte nu dădeau direct în camera funerară. S-a presupus că aceste canale permiteau sufletului defunctului de a atinge mai repede Nout, adică paradisul celest. Dar oare acesta să fi fost adevărul?