Se poate vorbi despre un clan?
Cu siguranţă dacă am da crezare analelor privind primele migraţii germanice. Dar teutonii s-au amestecat aproape prea mult cu cimbrii pentru a-i atesta. De altfel nu se vorbeşte de teutoni decât în momentul bătăliilor cimbrilor.
Se poate deja subordona spiritul special războinic al teutonilor. Să mai adăugăm la asta faptul că femeile teutone erau ele – însele războinice, ceea ce tulbură mult lucrurile. Oare aceste femei au luat parte la lupta finală a cimbrilor şi au ucis copiii sau i-au împiedicat să fugă? Dacă aşa stau lucrurile, atunci teutonii au descoperit o artă de luptă pe care a format-o mai mult o castă luptătoare decât un clan, preferând să se alieze cu alte popoare care să se ocupe de copiii lor în locul lor, poate până la vârsta la care aceştia deveneau războinici.
Dar ce le unea pe aceste fiinţe pentru a se revendica a fi teutoni? Un suflet? Un cod comun? Într-adevăr, fiecare membru trebuia să se supună unuia. Este ceea ce le era caracteristic. Să nu uităm că cavaleria şi-a văzut originile născându-se în Germania, formată din alamani şi teutoni!
Teutonii în Ţara Sfântă?
Oare nu au migrat ca şi cimbrii căutând pământuri? S-au despărţit de cimbri pentru a găsi unul propriu, la un moment dat? Este un mister. Dar teutonii, ca şi cimbrii, nu au avut niciodată pământuri…
Istoria teutonilor
Istoria teutonilor este la fel de necunoscută şi îndepărtată ca şi cea a cimbrilor de care şi-au legat destinul. I-au întâlnit în timpul migraţiilor lor din Jutland aproximativ în anii 119 – 114 î.e.n. şi i-au însoţit în timpul peregrinărilor lor din Norique, în Galia şi până în Spania. Istoria teutonilor se amestecă însă cu cea a cimbrilor căci se pare că nu au avut loc divergenţe între aceste două popoare germanice.
Teutonii s-au despărţit definitiv de cimbrii în anul 102 î.e.n. şi l-au întâlnit în drumul lor pe Marius la Aix – la – Chapelle unde i-a bătut. Mai mult chiar, i-a învins! Regele lor, Teutobod, a fost făcut priyonier. Au fost ucişi, făcuţi sclavi sau pur şi simplu şi cel mai probabil au dispărut din Istorie… Nu se ştiu decât puţine lucruri despre supravieţuitorii teutoni. Se povesteşte că femeile teutonice făcute prizoniere se sinucideau în masă.
Faptele de arme
Pentru a înţelege bine acest război al cimbrilor, trebuie studiată istoria lor. În orice caz, teutonii au participat la toate bătăliile lor. În mod surprinzător, toate victoriile repurtate de cimbrii au fost însoţite şi de teutoni. Erau de nedespărţit. Iar când au fost respinşi de celtiberi a coincis cu divergenţele teutonilor. Imediat ce teutonii s-au despărţit de ei, cimbrii au fost în întregime decimaţi de către Marius!
Cimbrii care se bazau pe aliaţii lor teutoni sau teutonii cu forţele lor? Totuşi, teutonii au avut, drept glorie, propria lor bătălie cu Marius!
O bătălie glorioasă
În anul 102 î.e.n., la Aix – en – Provence sau Aquae Sextiae, cele două forţe armate s-au întâlnit. Iată ce zice Florus despre teutoni: „Cu o rapiditate extraordinară, Marius a mers pe drumurile cele mai scurte şi a dat peste duşman. I-a întâlnit mai întâi pe teutoni la poalele Alpilor, într-un loc numit Aix, şi i-a zdrobit. Ce bătălie, mari zei!! Valea şi fluviul care o traversează erau în stăpânirea duşmanului, ai noştrii nu aveau apă. Generalul nostru a făcut-o expres, sau a fost o eroare într-adevăr, aceea de a rămâne fără apă.” „Dacă sunteţi oameni, vedeţi, a spus Marius, aveţi acolo jos!”
Ardoarea luptătorilor a fost atât de mare încât râul părea însângerat iar romanii, însetaţi nu au băut apă. Regele Teutobodus, obişnuit de a sări succesiv pe patru sau şase cai, abia dacă a putut urca pe unul pentru a fugi. A fost prins într-o pădure vecină şi a constituit cel mai frumos spectacol al triumfului lui Marius. Înălţarea sa gigantică se ridica deasupra trofeelor care îl înconjurau. După ce i-a exterminat pe teutoni, Marius s-a îndreptat contra cimbrilor.
La Aix – en – Provence, Marius a pregătit ambuscada! Era un mare strateg militar, ceea ce l-a îndemnat cu siguranţă de a pregăti terenul pentru a-i lăsa pe teutoni să pătrundă în nămolul râului, ei, care erau acoperiţi de armuri grele…
Marius se afla aproape de prima linie, în scopul de a-şi încuraja luptătorii pentru a înfrunta aceste forţe războinice germane venite din Nord! Se ştie de asemenea că femeile teutone participau la luptă înarmate cu săbii şi toporiţe.
Teutobod (sau Teutobodus), regele teutonilor a fost descris ca o fiinţă feroce, de o abilitate incredibilă dar mai ales uriaş! Este puţin probabil ca el să fi fost totuşi capturat dacă ar fi să-i credem pe istoricii romani. Este probabil că faptele au fost raportate într-o manieră în care să se arate grandoarea lui Marius şi abilităţile sale. Dar teutonii au fost învinşi şi această bătălie a fost ultima a lor însă şi cea mai puţin glorioasă. Rămâne însă misterul cum un popor german atât de mic a devenit atât de popular în Istorie.
Cutumele teutonilor
Este dificil de a evoca câteva reguli ale teutonilor. Dar dacă extrapolăm puţinul pe care îl cunoaştem, ne putem gândi că cutumele lor erau bine codificate şi că trebuie să fi petrecut mult timp cu antrenamentul şi cu arta armelor şi cu războiul. Apoi, ne putem gândi că statusul era egal între bărbaţi şi femei (ele – însele erau războinice!).
