Puteţi crede că m-am îndrăgostit subit de o vecină? Şi totuşi, aşa s-a întâmplat, dragi prieteni. Totul a izbucnic dintr-o dată, cu toate că existau unele premize, de ce să n-o spun. Această femeie matură mă atrăgea constant. Este o blondă sexy cu o privire de foc, ucigătoare, care îmi zâmbea de câte ori o vedeam. Un diavol cu chip de femeie…
Şi ea simţea o oarecare atracţie pentru mine. Dar pentru că mi se părea absolut imposibil să concep o iubire între noi doi, totul a rămas la nivelul de fantezie. Când mă vedea la braţ cu superba mea prietenă, atunci când ne întâlneam pe stradă, doamna Liza ne oprea şi ne ţinea de vorbă cel puţin o jumătate de oră.
În tot acest timp, o observam cum ne studia cu atenţie. Era interesată de mine, simţeam. Într-un fel, şi mie îmi plăcea felul în care arăta, dar mi se părea imposibil să cred că într-o zi, ea îmi va ceda. Zi de zi, ne apropiam tot mai tare. Tanti Liza ajunsese să-mi dea telefon pentru a mă ruga să-i cumpăr câte ceva sau să o ajut să mute câte ceva prin casă.
Orice pretext era foarte bun pentru a mă vedea, socotesc. Iar eu, mă ofeream cu cea mai mare promptitudine, pentru că-mi plăcea imens s-o slujesc şi să fiu în preajma sa. Să o sărut? Poate. Recunosc că doream. Cine n-ar fi vrut să fie dezmierdat de o asemenea dulce femeie?
Mă mira însă faptul că doamna Liza nu făcea nici cel mai mic gest pentru a masca bănuielile în ceea ce privea o posibilă relaţie amoroasă a noastră. Mai mult, parcă dorea să o afişeze, spre ciuda nu ştiu cui. Ciudat, nu?
Prietena mea era supărată pe această femeie care îmi făcea permanent ochi dulci, cu orice prilej. După părerea ei, doamna Liza mă iubea în secret (ceea ce nu-i convenea, se înţelege).
– Vorbeşti prostii! i-am zis eu.
– Deloc. Uită-te la modul în care te priveşte.
– Cum?
– Te soarbe din priviri. Orice femeie ştie asta.
Ofta. Era îngrozită că eu, aş fi putut să-i cedez într-o clipă de slăbiciune. Din acel moment, am înţeles că vecina risca să ne strice echilibrul (şi nu doream). Dar ce puteam să fac? Şi eu mă simţeam atras de ea, v-am spus. Era o atracţie magică. Amândoi eram încordaţi. O vreme, nu ne-am văzut. Prietena mea căuta fel de fel de scuze pentru a mă evita. Găsise oare pe altul?
Am început să mă tem de ce-i mai rău. Într-un fel, mă simţeam vinovat (deşi nu am făcut nimic). Se cerea o discuţie serioasă, pentru a pune la punct relaţia noastră şi viitorul. Numai că ea nu a vrut să audă de asta. Avea planurile sale… Atitudinea sa m-a dărâmat sufleteşte. Pretexte peste pretexte şi acuze, toate nefondate. La ce bun? Ce urmărea?
Dragostea puternică dintre noi a pălit ca prin farmec şi nu ştiam de ce. O simplă bănuială nu putea să distrugă totuşi câţiva ani de iubire, jurăminte şi iluzii comune, de planuri pentru viitor. Totul să fi murit? Ce mai rămânea?
Adevărul este că nu mă simţeam vinovat pentru neînţelegerea dintre noi. Ea crease totul, dintr-un motiv neînţeles pentru mine. Oricât de ciudat mi se părea, am continuat să o caut cu disperare pentru că nu doream să o pierd. Din păcate, era prea târziu.
Pentru ea, nu mai intram în planurile sale. Visam degeaba, am pierdut-o. Mi-a dat o palmă nemeritată… Ce supărat eram! Brusc, am dat cu ochii de vecina mea. Doamna Liza mă privea cu căldură. M-a întrebat:
– Ce-i, Victoraş? Parcă ţi s-au înecat toate corăbiile…
– Aşa-i… s-a întâmplat o mare nenorocire.
– Care?
– M-a părăsit!!
Îmi venea să plâng de ciudă. Viaţa mi se părea extrem de complicată. Eram trist, şovăielnic. Deodată, am simţit mâna doamnei Liza pe a mea şi m-a tras ferm. Eram ca un naiv purtat de valuri. M-am lăsat dus de această femeie în regatul său, unde dorea să mă controleze.
Am plâns. Trădarea prietenei mele mă apăsa. Aveam însă o şansă cu această femeie matură? Eram posomorât, încordat, parcă mereu la pândă. Ea m-a mângâiat în continuare, din ce în ce mai insistent şi am ajuns să ne sărutăm. A fost de ajuns pentru a o lua razna şi să ne pierdem cumpătul.
M-am trezit în braţele sale, în patul său. Acum, eram foarte fericit. Vecina mea mă săruta cu delicateţe, ca un uragan. I-am cedat şi a profitat de slăbiciunea mea. Fluviul adrenalinei din ea fremăta dulce şi m-a cuprins şi pe mine cu uşurinţă. Dar eram fericit.
Victoraş
