Potrivit lui Régis Boyer, mai multe cauze au jucat un rol important în dispariţia vikingilor. În primul rând, prin ascensiunea creştinismului, a dispărut treptat treptat sclavagismul, iar sclavii au reprezentat una din principalele mărfuri ale luptătorilor scandinavi. În plus, sclavii permiteau de a avea o forţă de muncă ieftină pentru a avea grijă de domeniile scandinavilor atunci când aceştia plecau într-o expediţie. Comerţul maritim s-a modificat. Cererea era în mărfuri grele şi în cantitate, iar navele vikinge nu o mai puteau satisface.
Din punct de vedere politic, ţările cuprinse în Scandinavia au început să imite modelul pe care l-au găsit în celelalte ţări europene, monarhie-regalitate. Încet încet, puterea politică a ajuns numai în mâna suveranului, iar creştinismul a devenit religie de stat.
Ţările care au făcut obiectul raidurilor nemiloase ale vikingilor au ajuns puternice. De pildă, în Franţa, după haosul care a urmat dispariţiei lui Carol cel Mare, s-a instalat la putere dinastia capetiană.
Scandinavia nu a avut niciodată o demografie anormală. S-a demonstrat că ideea suprapopulării a fost falsă.
