Arheologie

Friza de la Bassae

0 15
5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

Friza de la Bassae (situată la 8 kn nord de orașul antic arcadian Phigalia din Peloponez și la 7 km sud de satul modern Andritsaina) este un relief de marmură sculptat pe 23 de panouri de 31 m lungime și 61 cm înălțime. Friza a decorat cândva interiorul templului lui Apollo de la Bassæ, săpat în munții stâncoși arcadieni, orientat cu fața la nord pe una dintre terasele din vest ale muntelui Cotylion.

Friza de la Bassae, British Museu, foto de Mike Peel, 2010, sursă Wikipedia.

Friza minunată a fost descoperită în 1811 de arheologul german Karl Haller von Hallerstein, de arhitecții britanici Charles Cockerell și John Foster, precum și de conaționalul lui, arheologul și pictorul Jacob Linch pe când făceau cercetări la templul lui Apollo.

În anii următorii, situl arheologic de la Bassae a fost excavat de o expediție engleză a Societății Călătorilor condusă de Haller și de baronul pictor și arheolog Otto Magnus von Stackelberg. Această echipă, în care se afla și consulul german în Grecia, Georg Christian Gropius, a curățat metodic situl arheologic pentru a scoate la lumina zilei sculpturi.

Această lucrare a arătat că sculpturile găsite de ei făceau practic parte dintr-un ansamblu mai mare de sculpturi, inclusiv metopii unei frize dorice exterioare și statui mai mari decât mărimea unui om.

Căutarea fragmentelor de blocuri ionice interne ale frizei nu este însă menționată de primii arheologi. Lucrările de finalizare a secvenței frize s-au bazat pe elementele interne ale plăcilor rămase și reprezintă un subiect de controverse în lumea arheologilor.

Cercetările arheologice au stabilit că situl ruinelor din templul lui Apollo (descoperit în 1959 de N. Yalouris) a fost folosit încă din Grecia arhaică. Templul existent este ultimul dintr-o serie de patru construite pe sit și este numit Apollo IV.

Geograful și călătorul dinAntichitate Pausanias, care a explorat Grecia, Macedonia, Italia, Asia și Africa, reamintește că ultimul sanctuar a fost dedicat lui Apollo Epikourios de către figalieni în semn de recunoștință pentru ajutorul său în timpul ciumei din anul 429. Arhitectura templului este una dintre cele mai remarcabile și neobișnuite pentru această perioadă și se îndepărtează semnificativ de standardele dorice și ionice.

Este probabil unul dintre primele exemple de folosire a ordinii corintice și primul templu care avea o friză continuă în jurul celei interioare. Stilul frizei se situează în perioada clasică, iar ea a fost probabil sculptată în jurul anului 400 î.e.n., dar nu se cunosc autorii. Cooper a identificat artiștii pe friză, ca un grup de trei maeștri anonimi, deși și acest amănunt este încă supus controverselor de către specialiști.

Friza a fost cumpărată de către Muzeul Britanic în 1815, unde face acum parte dintr-o expoziție permanentă, într-o sală dedicată galeriei a șaisprezecea. Deși aici se găsește majoritatea lucrărilor, opt fragmente care se consideră că aparțin frizei sunt expuse la Muzeul Național de Arheologie din Atena. Copii ale acestei frize decorează zidurile Muzeului Ashmolean și Travellers Club din Londra.

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu

Urmăriţi-ne pe Facebook!

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Urmariți-ne pe Pinterest!

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!