Armata din umbră a N.A.T.O., puternică şi eficientă, reprezintă unul dintre secretele militare cele mai bine păstrate după cel de-al Doilea Război Mondial.
Gladio, reţeau italiană de stay-behind, este o structură creată după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a împiedica o posibilă invazie sovietică. Ea era formată din grupări clandestine puse în slujba democraţiei şi care luptau împotriva răspândirii comunismului în toată Europa.
La început, reţeaua se numea Stay behind, apoi a fost rebotezată Gladio. S-a constituit în 1948 la iniţiativa S.U.A., fiind organizată ca structură a N.A.T.O., de către C.I.A. şi M.I.6 cu acordul marilor democraţii occidentale, iar ea răspundea direct de SHAPE. Agenţii din Gladio trebuiau să fie gata de a efectua misiuni de spionaj în cazul unei ofensive sovietice. Dar multe guverne nu aveau nici măcar cunoştinţă de existenţa aceste vaste reţele!
La 12decembrie 1969, un atentat care a avut loc în piazza Fontana din Milano a făcut 16 morţi şi 98 de răniţi.Atentatul a fost imediat revendicat de mişcarea autonomă din extrema dreaptă italiană. Au fost arestate 400 de persoane, printre care anarhistul Giuseppe Pinelli, acuzat de a fi fost autorul masacrului.
Trei zile mai târziu, conform versiunii oficiale, acesta s-a aruncat de la etajul patru al prefecturii de poliţie şi a decedat. Moartea lui a fost declarată ca sinucidere însă rămâne un mare semn de întrebare.
În 1974, Vito Miceli, membru a P2, o lojă masonică dependentă de Marele Orient al Italiei şi şef al SIOS (Servizio Informazioni), serviciile secrete ale armatei, începând cu 1969, apoi ale SID între 1970-1974, a fost arestat în cadrul anchetei privind Rosa dei venti, un grup terorist de extremă dreaptă infiltrat de Stat. Acuzat de „conspiraţie împotriva Statului”, Miceli a dezvăluit existenţa unei reţele stay-behind organizată de N.A.T.O.!
În urma arestării lui Vito Miceli, serviciile secrete italiene s-au reorganizat în 1977 în scopul de a se „democratiza”. Legea nr. 810 din 24 octombrie 1977 împarte SID în mai multe servicii: Servizio per le informazioni e la Sicurezza Militare (SISMI), SISDE (Servizio per le Informazioni e la Sicureza Democratica) şi CESIS (Comitato Esecutivo per i Servizi di Informazione e Sicurezza), căruia i se dă un rol coordonator, acesta din urmă depinzând direct de preşedintele Consiliului italian.
În 1978, a fost asasinat Aldo Moro. Execuţia lui a fost revendicată de Brigăzile roşii, dar operaţia a fost manipulată de către Gladio.
La 2 august 1980, la ora 10,25, în gara din Bologna a avut loc un atentat care a fost atribuit teroriştilor neofascişti. Masacrul a făcut 80 de morţi şi peste 200 de răniţi. Bomba a fost pusă în sala de aşteptare, ticsită de oameni la acea oră, care aşteptau să plece în vacanţa de vară. Gara a fost aproape complet distrusă.
Dar la 16 ianuarie 1991, The Guardian a scris că: „piesele care au servit la fabricarea bombei […] veneau dintr-un arsenal folosit de Gladio […] conform unei comisii parlamentare privind terorismul”.
În 1984, Vincenzo Vinciguerra, un neo-fascist şi terorist italian, a descris existenţa unei reţele din umbră constituită din ofiţeri militari şi conducători politici care organizau frecvent atacuri teroriste în scopul de a menţine dreapta la putere. Această reţea făcea însă parte dintr-o structură importantă cunoscută sub numele de Gladio şi includea fascişti din sânul guvernelor europene şi american şi din N.A.T.O., despre a cărei existenţă mulţi nu ştiau nimic. Până în acea zi, el era un simplu mercenar din cadrul reţelei secrete.
Gladio este implicată în multe acţiuni teroriste de pe glob şi are conexiuni cu multe personaje cheie de la vârf din întreaga lume. Se spune că ar fi fost implicată şi în ampla operaţiune Condor din America de Sud şi că ar avea armate secrete în Franţa, Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Germania, Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Grecia, Turcia etc., conform unui interviu dat în revista Monde diplomatique de profesorul şi istoricul Daniele Ganser, specialist în terorism şi Gladio.
Ultima lor reuniune cunoscută s-a desfăşurat la Bruxelles în octombrie 1990. Numai Italia, Elveţia şi Belgia au creat, în acelaşi an, comisii de anchetă a acestui subiect sensibil şi misterios. Mai mult, Belgia a instituit un comitet permanent de control al serviciilor secrete în scopul de a aservi aceste structuri parlamentului şi de a se evita evenimente grave.
