Istoria este ciclică iar omenirea se apropie de terminarea unuia. După anexarea Crimeei de către Rusia se pare ca a luat formă Noua Ordine Mondială, atât de mult dezbătută în ultimii ani, care presupune, între altele, reîmpărţirea lumii şi a zonelor de influenţe.

Se configurează două axe principale, una euro-asiatică condusă de Rusia şi de aliaţii săi şi alta americano-europeană condusă de S.U.A. şi de aliaţii acesteia din N.A.T.O., dar nu ştim dacă lucrurile nu se vor complica şi mai tare.

Uniunea Europeană nu are decât o singură alegere de făcut şi nu se va abate de la ea, în timp ce Rusia caută sau se bazează pe aliaţi noi. Ce îi uneşte? Greu de spus. Rusia nu are obişnuinţa de a fi constantă în respectarea tratatelor şi va negocia de pe poziţii de forţă, chiar şi cu noii săi aliaţii.

Rusia încearcă crearea unui bloc euro-asiatic puternic în care intră Coreea de Nord, Belarus, Kazakstan, Siria, apoi Venezuela, probabil China etc.

Dimitri Medvedev a declarat că “trebuie să ne pregătim pentru Armaggedon”! Este oare vorba de Noua Ordine Mondială? Sau de un posibil război nuclear?

Şocul civilizaţiilor, concept lansat de Samuel Huntington este pe cale de a se înfăptui şi la el vom lua parte cu toţii, într-un fel sau altul. Evenimentele s-au accelerat în acest sens.

Planeta cunoaşte grave probleme demografice, în special China şi India. Se vorbeşte cu cinism despre reducerea volumului populaţiei planetei printr-o operaţie bine regizată de Iluminaţi. Iar acest lucru nu se poate realiza decât printr-un război devastator sau printr-un virus fără leac şi extrem de letal la scară mondială. Există multe scenarii de altfel care prezintă diverse viziuni apocaliptice ale sfârşitului lumii noastre.

Ca întotdeauna, popoarele vor fi victimele comploturilor internaţionale, cum este cazul Ucrainei acum. Nimeni nu ar trebui însă să se simtă în siguranţă! Forţele tenebrelor acţionează zi de zi, ceas de ceas şi nu le pasă de nimeni. Nu există milă, ci doar mijloace pentru a ajunge la ţelul stabilit.

După al Doilea Război Mondial, Rusia a adoptat o politică militară defensivă şi a stat în aşteptare, lăsând S.U.A. să se desfăşoare ca unic factor de putere în lume.

Acum, Putin este nostalgic. El a declarat că “prăbuşirea U.R. S.S.-ului este cea mai amre catastrofă geopolitică a secolului XX”. Fostul şef al K.G.B.-ului este cu adevărat nostalgic şi prin acţiunile pe care le-a întreprins, se vede clar că vrea să o refacă. Nu se putea fără Ucraina! Este logică, aşadar, anexarea Crimeei şi cucerirea pas cu pas, fără lupte, a regiunilor acesteia. Nu mai este decât o chestiune de timp până ce Rusia va pune stăpânire pe toată!

Dar, spre deosebire de trecut, N.A.T.O. are forţele chiar la graniţele Rusiei, ceea ce părea de neconceput cândva. România este integrată în blocul militar, la fel ca şi alte ţări fost comuniste. Situaţia, deşi complicată, nu reprezintă un inpediment în calea imperialismului rus. Pretenţiile emise de Putin trădează dictatul forţei. Îşi ştie bine locul şi vede clar neputinţa manifestată de Uniunea Europeană.

Rusia nu are însă o economie puternică. Este slabă pentru a susţine un război de anvergură şi puterea ei financiară se bazează pe exportul petrolului şi a gazelor naturale, cu care de altfel sfidează şi condiţionează Europa la neputinţă. Rusia are nevoie de Europa şi vice versa, este adevărat. Când Rusia ameninţă şi pune condiţii, Europa tace şi încearcă să se supună.

Europa pare legată de resursele naturale ale Rusiei şi Putin mizează enorm pe această carte făcându-şi jocul periculos, cu consecinţe nefaste pentru ţara lui în viitor. Pentru că nimeni nu va mai avea încredere în ea vreodată! Rusia este prea vicleană ca să o consideri aliat sau partener. Singurul ei ţel este să domine lumea…

Există însă o mare necunoscută, Germania, “locomotiva” Europei, care încă nu a intrat în jocul Rusiei şi care nu vede cu ochi buni agresivitatea acesteia şi pretenţiile ei teritoriale. Germania a purtat o cruciadă împotriva U.R.S.S.-ului şi dacă nu intervenea S.U.A. în război, acum lumea ar fi arătat altfel. Din fericire, Germania şi S.U.A. sunt acum aliaţi, de aceeaşi parte a baricadei şi formează o alianţă de temut. Rusia chiar are de ce să se teamă!

Ascensiunea militarismului german nu este o bagatelă şi ar trebui luat în serios de Rusia. Germania nu a uitat niciodată umilinţa de a vedea ţara despărţită în două de un Zid al ruşinii. Nemţii sunt orgolioşi şi chiar răzbunători. Cedează extrem de greu şi revin uimitor de repede, renasc din propria cenuşă. Este o naţiune absolut redutabilă, de invidiat, care va avea un cuvânt greu de spus, ca de obicei, în soarta Europei.

Germania se reînarmează masiv, susţine un articol din Der Spiegel. Cazul Crimeei a neliniştit-o serios, ca şi pe N.A.T.O., care devine o alianţă antirusă şi-şi extinde influenţa în Europa de Est. Germania se pregăteşte să joace din nou un rol crucial. Era de aşteptat. Reînarmarea pune în mişcare economiile, afacerile şi criza dispare.

În prezent, Germania nu mai are o forţă defensivă ci de intervenţie, super echipată, profesionistă şi gata de acţiune în orice moment.

Rusia nu are capacitate de a face faţă unei forţe coalizate germano-americană, plus N.A.T.O.!

Este o iluzie să creadă că va găsi aliaţi de calibrul Germaniei, care deţine cea mai impresionantă armată din Europa şi economia principală a continentului. De altfel, Germania poate să renunţe uşor la afacerile cu Rusia, susţine Der Spiegel. Şeful Institutului de politică de securitate din Kiel, Joachim Krause, a declarat: „Politica de apărare este axată pe misiuni de pace în condiţii relativ favorabile. Criza actuală ne-a arătat dintr-o dată că aceasta era prea mult în sensul unic şi naiv. Şi deci, ministerul Apărării trebuie să-şi reconsidere fundamental priorităţile”.

Cel mai mare cotidian german ca număr de abonaţi, Suddeutsche Zeitung, a scris a doua zi după ce N.A.T.O. a pus capăt colaborării cu Rusia că „N.A.T.O. consideră acum Rusia ca un duşman”.

Ne află în faţa celei mai mari crize mondiale după criza rachetelor din Cuba în octombrie 1962. Dar aceasta ar pute să scoată lumea din criza economică. Cu ce preţ, vom vedea.

Marian Deaconu