Împărăteasa romană Annia Galeria Faustina, zisă şi Faustina Minor sau Faustina cea Tânără (născută aproximativ în 125/130) a fost soția lui Marcus Aurelius.
Fiica lui Antoninus Pius și a Faustinei Bătrâne, purta numele mamei sale. Era cea mai tânără dintre cei patru copii ai cuplului imperial, dar singura care nu a decedat în timpul copilăriei sale. S-a născut și a crescut la Roma.
Fratele bunicului ei, împăratul Hadrian a aranjat împreună cu tatăl său Antonin, ca ea să se căsătorească cu Lucius Verus (fiul lui Lucius Creionius Commodus); logodna a avut loc la 25 februarie 138. Tatăl lui Verus, adoptat de Hadrian sub numele de Lucius Aelius Caesar a fost promis la tronul imperial, dar când a murit, Hadrian l-a adoptat pe tatăl Faustinei, care a devenit moștenitorul imperial. Antonin a rupt logodna fiicei ei și aceasta s-a logodit cu vărul său, adoptat în mod oficial de către tatăl său, Marcus Aurelius în anul 138.
Faustina s-a căsătorit în cele din urmă cu împăratul filosof Marcus Aurelius, vărul său, în aprilie 145. Se cunosc puține lucruri despre ceremonia de nuntă în sine, cu toate că au fost bătute monede cu capetele cuplului și cu cele ale lui Antonin Maximus Pontifex. Ea a devenit mama viitorului împărat Commodus în 161.
La 7 martie 161, la moartea lui Antoninus Pius (survenită la 7 martie 161 din cauza febrei la Lorium în Etruria, la 19 km de Roma), Marcus și Lucius Verus au devenit co-împărați. Faustina a primit titlul de Augusta și a devenit împărăteasă.
Sursele romane o descriu însă puțin. Dio Cassius și Istoria Augusta îi creionează un portret neatrăgător: foarte capricioasă, Faustina şi-ar fi înșelat soțul cu gladiatori și legionari. L-a însoțit însă în campaniile sale militare (care i-au adus porecla de Mater castrorum, “Mama taberelor” pe care i-au dat-o soldații).
Împărăteasa Faustina a fost implicată în revolta senatorului şi generalului roman al soţului ei, Avidius Cassius, de origine siriană, aparţinând uneia dintre cele mai influente familii din această ţară.
În 175, auzind zvonurile care spuneau că Marc Aureliu ar fi murit, s-a proclamat împărat graţie unei conjuraţii mari care se întindea din Egipt până în provinciile orientale. Numai fidelitatea manifestată de Publius Martius Verus, guvernatorul din Capadocia, l-a salvat pe împăratul Imperiului Roman, lăsându-i timp să-şi adune legiunile danubiene care tocmai îi învinsese pe quadei (confundaţi multă vreme cu suevii) şi marcomani, triburi de origine germano-celtică cunoscute graţie istoricului roman Tacit.
Senatul l-a declarat pe Avidius Cassius inamic public, deşi Marc Aureliu îşi exprimase dorinţa de a-l ierta. Dar în momentul în care împăratul se pregătea să meargă cu trupele împotriva acestuia, în iulie 175, Avidius a fost asasinat de proprii lui soldaţi revoltaţi. Capul i-a fost trimis lui Marc Aureliu care a refuzat să-l vadă, cerând în schimb ca trupul inamicului său să fie îngropat.
Preocupată de sănătatea precară a soțului ei, Faustina a căutat un protector, fiul său Commodus neavând pe atunci decât 13 ani. De asemenea, dorea să găsească pe cineva care să se opună influentului Tiberius Claudius Pompeianus aflat într-o poziție puternică pentru a obţine postul de princeps la moartea lui Marcus Aurelius. Dar revolta nu a reușit.
În timpul iernii 175/176, împărăteasa Faustina a murit ca urmare a unui accident în Capadocia, în tabăra militară de la Halala, un oraş situat în apropierea munţilor Taurus. Marcus Aurelius a fost profund afectat de moartea sa. A îngropat-o în mausoleul lui Hadrian din Roma.
Faustina a primit onoruri divine: statuia sa este plasată în templul dedicat zeiţei Venus de la Roma. Numele oraşului Halala a fost schimbat în Faustinopolis şi Marc Aureliu a deschis școli pentru orfani numite Puellae Faustinianae (Fetele Faustinei). Băile Faustine din Milet au fost numite aşa în onoarea ei.
