Iubita lui rănită ne face probleme

Iubita lui rănită ne face probleme

5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

Am asistat la acel incident cu plăcere, deși m-am pus puțin în locul lui și nu mi-ar fi convenit. Eram la piscină și un tip a fost pălmuit de o blondă, probabil prietena lui, care se arăta extrem de nervoasă și de afectată de ce-i făcuse, bănuiam.
Eram cu prietenele mele și ne distram copios. Tipa plângea și gesticula, iar el tăcea. Părea vinovat. Pe atunci, nu bănuiam că acest eveniment ne va apropia.

Publicdomainpictures.net, foto de Petr Kratochvil. Foto simbol.

Eram o simplă spectatoare. Un martor. Ea îi striga dur:
– Ei, ce mai aștepți? Du-te mai repede, aleargă și tu după stricățica aia picantă, cu fața în formă de inimă. Destul te-ai ostenit cu mine… De ce n-ai încercat și cu ea? Tot un prăpădit ești!
– Ești de-a dreptul geloasă și nebună, i-a zis el.
– Eu? Tot eu?! Crezi cumva că nu spun adevărul?
– Nu-mi pasă ce crezi tu. E urât ce faci. Și apoi, eu știu adevărul, știu ce fac. Dar dacă nu mă mai vrei…

S-au jignit reciproc, sub ochii noștri stupefiați. Acum, nu ne mai înveselea răul lor, ci ne îngrozea serios. De altfel, tipa era cu adevărat isterică, nu se mai putea controla. Aproape că mă apuca duioșia față de el. Mă enerva furia cu care ea îl ataca și parcă nu mai dorea să se oprească.
În fine, ea a plecat aruncându-i un prosop în față. L-am privit câteva clipe, cum încerca să-și revină și să-și adune gândurile. Și m-a cuprins brusc un fior. Mă atrăgea iremediabil, era un sentiment pe care nu mi-l puteam înfrâna.

Am făcut orice pentru a intra în vorbă cu el (Aurel se numește). Era devastat. I-am cerut un foc, chipurile, dar nu fuma. S-a scuzat. L-am întrebat cu un surâs amar:
– Te-a părăsit?
– Mda… așa se pare… a fost o priveliște plăcută?
– M-a deranjat puțin.
– Ce?
– Ea… nebună, frate! Dumnezeule, ce dezgustătoare, ce mahalagioaică. Bine că ei, scăpat de ea!
– Crezi?
– Da, cu siguranță.
– Dar tot răul spre bine, i-am declarat eu. Te invit la o cafea. Accepți?

A surâs. Și nu-i stătea rău deloc. Mi-a răspuns:
– Da, dar fac eu cinste.
– Nici nu-mi închipuiam altfel!! am glumit eu.

Să admitem că aveam chef să mă cuplez cu Aurel pentru că mi se părea interesant și cumva nedreptățit. În plus, nu aveam niciun prieten. Soluția mi se părea salvatoare pentru el, onorabilă și reușeam să-l împac cu soarta. Iar el, mi-a ușurat sarcina, spunându-mi:
– S-ar zice că am noroc!
– Așa se pare.

Prietenele mele au rămas mască. Nu m-au văzut niciodată atât de hotărâtă și cu așa mare tupeu. De obicei, sunt cam timidă și nu-mi plac complicațiile inutile. De data asta însă, am vrut neapărat să risc. Pentru un surâs? Un sărut? Spuneți-i cum vreți. Cert este că el mă atrăgea al naibii de tare și nu doream să-l ratez cu niciun chip.

Fără a mă interesa ce s-a întâmplat între ei, ca și cum povestea nu m-ar fi afectat și nici atins, am început povestea noastră, cu riscul de-a fi fost în paralel cu cealaltă. În viață, se mai fac și compromisuri de multe ori. Toți procedăm astfel.

Am plecat la plimbare, apoi m-a invitat galant la restaurant. Vibra. Simțeam permanent atracția lui și nu-l mai vedeam încordat, ca la început. Prin gestul meu, Aurel putea să întoarcă spatele trecutului și să se bucure de șansa pe care i-o ofeream.

Și nu a stat o clipă pe gânduri! Ne distram excelent împreună, am găsit multe puncte comune și ne-am prezentat reciproc părinților. El a grăbit lucrurile, nu eu, care evitam puțin în privința asta. Dar și-a luat această responsabilitate: pentru că avea planurile lui. Ce uitam amândoi? Că aveam în umbră un dușman de temut, real, o femeie rănită în orgoliu care nutrea răzbunare.

Și-a făcut apariția din nou în viața lui, însă numai pentru a-l șicana și a-i crea probleme. Aflase că este prietenul meu și mi-a descoperit și numărul de telefon, nu știu cum. A început să mă hărțuiască sistematic, prin apeluri la ore nepotrivite cu istericalele de rigoare sau cu SMS-uri greu de exprimat, stupide și chiar prin amenințări. Încerca să mă domine și să recucerească de fapt situația și poziția pierdute.

Dar cine lasă din mână o comoară pe pasărea de pe gard? Riscul ei de a recidiva cu mine mi se părea pur și simplu uriaș. Tipa nu se consolase și acum era mai rău ca o leoaică în cușcă. Rea și pusă pe ceartă. Dură. Îl dorea înapoi, însă nu cred că mai era posibil. Când iubești pe cineva, lupți cu toată puterea ta.

În acest joc monstruos, tipa a făcut apel și la mama ei, o adevărată scorpie, care a îndrăznit să mă terorizeze. Cu ce drept? Ca să nu mai vorbesc de diferite personaje din anturajul meu sau al lui, care ne trimeteau constant fel de fel de mesaje neplăcute, menite toate de a ne destabiliza și de a mă determina să o termin cu Aurel.
Numai că aceste manevre oculte au avut darul de a mă întări și mai tare. De ce să dau satisfacție unei persoane demne de dispreț? Și apoi, între mine și Aurel s-a stabilit o iubire nețărmurită, puternică, care nu putea fi zdruncinată de o isterică lamentabilă.

Nu i-am dat nicio șansă de a ne distruge. Acțiunile ei mizerabile nu ne-au afectat pentru că aveam încredere unul în celălalt. Este extrem de important într-o relație. L-am câștigat definitiv. Și el se săturase de blondină până peste cap.

Și totuși, acțiunea ei nu s-a terminat aici. Nu a renunțat cu una cu două. Geloasă, a început să-mi facă, zile negre la serviciu. Dar l-am pus în temă pe șeful meu despre problemele ei și m-a înțeles, așa încât a respins toate provocările acestei femei periculoase.

Nervoasă și rănită și mai tare în orgoliu, a vrut să se sinucidă și a luat un pumn de medicamente. Abia a putut să fie salvată. Este într-adevăr nebună!
Am devenit dușmanul numărul unu al acestei femei, fosta iubită, care a pierdut de mult timp simțul realității. Mă pot aștepta în continuare, însă sunt pregătită pentru orice, de dragul lui. Nu am să-l cedez nimănui.

Sofia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *