Aranjamente politico-mafiote
Există numeroase urme în istorie privind aranjamentele între oamenii politici şi mafioţi cum ar fi, de exemplu, prietenia dintre Joseph Kennedy cu Sam Giancana de care a profitat fiul său J.F.K. când a devenit preşedinte al SUA în 1960. Nixon a fost şi el ajutat de Santo Trafficante în ascensiunea sa la Casa Albă ca şi Franklin D. Roosevelt de Lucky Luciano.
J. Edgar Hoover, directorul FBI-ului, a fost acuzat că neagă existenţa Mafiei în scopul de a se putea servi de acest lucru contra clanului Kennedy sau pentru că i s-ar fi părut mai util de a-şi concentra toate mijloacele împotriva luptei anticomuniste. Sau poate pentru că Mafia dorise asta?
Conferinţa de la Appalachin care a avut loc în 1957 în scopul de a-l înscăuna pe Vito Genovese drept capo di tutti capi, a fost un fiasco de care a profitat rivalul său Carlo Gambino. Dar acest eveniment a demonstrat, dacă mai era cazul, existenţa Mafiei, până atunci negată de Hoover (din motive care ne scapă). Cu toate că FBI-ul deschisese o anchetă privind activităţile Mafiei încă din 1932!
Mafia şi sindicatele
Mafia a avut întotdeauna profituri imense şi puteri din controlul mai multor sindicate. Controlul unui sindicat este în general obţinut prin intimidare şi violenţă. Ele permit de a se controla astfel pârghiile economiei şi de a deturna beneficii, de a stăpâni în anumite cazuri gestiunea, caseriile pensiilor şi de a poseda un mijloc de presiune prin organizarea sau represiunea grevelor.
Figura cea mai celebră a fost Jimmy Hoffa. El a prezidat sindicatele camionagiilor (Teamsters) în 1957-1967 şi a fost una din principalele ţinte ale lui Robert Kennedy. Hoffa şi-a obţinut influenţa prin şantaj şi răpiri, în beneficiul exclusiv al membrilor sindicatului. El a permis acestuia de a deturna sume importante din casa pensionarilor camionagii. În 1875 însă, Hoffa a dispărut în circumstanţe misterioase. Corpul său nu a fost găsit niciodată! Cine l-a ucis? Mafia? Un rival? Este o enigmă…
