În a doua jumătate a secolului XVII, marele regat al Poloniei, pe care regele Jagello l-a văzut compus din naţionalităţi liber unite într-o federaţie, s-a destrămat.
Polonia a avut de înfruntat apoi războaie teribile cu cazacii zaporoji conduşi de către Bogdan Hmelniţki, hatmanul lor, în 1648 şi 1654-1657, în urma cărora Ucraina s-a despărţit de Polonia.
Cazacii zaporoji s-au aliat cu tătarii din Crimeea şi cu ţăranii ucraineni pentru a înfrunta Republica celor Două Naţiuni, formată din Regatul Polonez şi Marele-ducat al Lituaniei. Revolta lui Hmelniţki a fost importantă şi fără precedent pentru polonezi: el a reuşit să ridice toată Ucraina şi a adunat o armată de 80.000 de soldaţi cu care i-a bătut pe polonezi în repetate rânduri, în bătălii extrem de sângeroase.
În 1654, s-a semnat tratatul de la Pereiaslav care va duce la pierderea independenţei Ucrainei în favoarea Imperiului Rus. Ţarul a pus stăpânire pe malul drept al fluviului Nistru, care era controlat până atunci de cazaci.
Revolta cazacă a reîceput în 1664 şi s-a transformat în războiul ruso-polonez care nu s-a terminat decât în 1667, prin semnarea tratatului de la Andrussovo, un sătuc aflat în apropiere de Smolensk.
Polonia a acceptat să cedeze voievodatele Smolensk şi Czernihow şi a recunoscut controlul Rusiei asupra Ucrainei de pe malul stâng al Nistrului, care corespunde actual regiunilor Cernigău, Poltava şi Sumy, cât şi unei părţi din regiunile Kiev şi Cerkasî.
Vestul Ucrainei, sau Ucraina de pe malul drept, şi Belarus revenea Poloniei. Kievul nu a aparţinut Rusiei decât până în 1669, dar Rusia l-a reanexat prin tratatul de pace eternă semnat la 6 mai 1686 la Moscova.
Astfel, Ucraina a dat lovitura de graţie dominaţiei poloneze, a reuşit să facă din Imperiul Rus o mare putere europeană şi a schimbata statutul Europei orientale.
Rolul lui Hmelniţki este foarte important pentru că a schimbat definitiv statutul Ucrainei şi al echilibrului din Europa orientală. Pentru polonezi, el este văzut ca un om care a slăbit considerabil puterea poloneză iar perioada aceea, de tristă amintire pentru ei, este denumită Potopul. A slăbit-o atât de mult încât a dus la împărţirea Poloniei în secolul XVIII.
Dar Hmelniţki este şi cauza unuia dintre cele mai mari pogromuri anti-evreieşti din istoria Europei. Hmelniski i-a acuzat pe evrei de a fi în legătură cu nobilimea poloneză. Conform unor surse, ar fi ucis între 50.000 şi 100.000 de evrei.
Marian Deaconu
