Rusia de azi este asemeni unui butoi cu pulbere, gata să explodeze la orice scânteie, cât de mică ar fi. Multă vreme, a stat în umbră, a agonizat şi şi-a căutat o direcţie dar a supravieţuit în imensitatea sa.
Avem dificultăți serioase de a înțelege noua Rusie. O Rusie bolnavă de nostalgii, ameninţătoare şi dornică parcă de revanşă, cu aere net imperialiste.
Este clar că în Rusia, comunismul a distrus societatea civilă și că ruşii nu reuşesc să construiască o economie reală. În fond, ea se bazează numai pe materiile sale prime fabuloase şi mulţii observatori cred că Rusia ştie şi conștientizează marile ei slăbiciuni.
Dar există un enorm sentiment de încredere, de fațadă în personalitatea preşedintelui Vladimir Putin, un fost KGB-ist extrem de specialist în tehnici de dezinformare, care ridică vocea şi critică pe toţi cu dezinvoltură, care ştie să ameninţe urmând o veche tradiţie care bântuie conducătorii din această mare ţară, o adevărată putere mondială. Are o logică mesianică dar care nu poate duce la pacifism, din păcate.
Rusia, prin vocea preşedintelui Putin se consideră la apogeu, are un sentiment de superioritate tocmai pentru că se bazează pe forţa focoaselor sale nucleare. Nu este însă singura din lume!
Preşedintele Rusiei crede că are o misiune istorică unică în lume. Pentru el, SUA rămâne inamicul principal, care ţese pânza de păianjen din jurul ţării lui. Cât despre Occident, acesta este decadent și degenerat, şi-a pierdut spiritualitatea.
De aici declarațiile preşedintelui Putin asupra democrației pe care nu o vrea pentru Rusia. Pentru foştii comunişti înfocaţi, democrația rămâne cel mai rău sistem și nu este singurul sistem, cum crede de altfel şi Victor Orban. Rusia crede că Occidentul emite slăbiciune politică, paralizie, nu poate să aleagă cele mai bune soluţii pentru o țară. Nu-l admiră, în ciuda prosperității sale și nu cred că va domina pe termen lung.
Federaţia Rusă se consideră încercuită şi ca o fiară încolţită, ameninţă fără scrupule. Vorbeşte despre încălcarea tratatelor internaţionale însă uită că tocmai ea este prima care le-a încălcat prin anexare unui teritoriu, Crimeea, al unui stat european suveran, Ucraina, pe care însăşi Rusia a recunoscut-o oficial.
Putin s-a întors împotriva Europei sperând ca astfel să lovească în SUA din plin. Marea Britanie a fost şi va rămâne însă, întotdeauna, aliatul său nord-atlantic cel mai devotat, la care s-au adăugat ţările din Est care au cunoscut ce înseamnă opresiunea sovietică.
Pionul principal îl reprezintă totuşi Germania, locomotiva Europei, ţara care a declanşat două războaie mondiale, un caz unic în Istorie. Soarta lumii depinde de ea!
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Rusia era aproape strivită, ca şi Marea Britanie dacă nu ar fi intervenit SUA. Intrarea sa în război, fortuită prin mişcarea neaşteptată a Japoniei, a modificat substanţial raportul de forţe dintre cele două alianţe vizibile care se confruntau armat.
Ruşii ştiu că nu se pot ascunde la infinit în spatele unei propagande ieftine şi care nu poate să le aducă decât suferinţă. Un război nuclear, vehiculat ca o ameninţare omniprezentă de către Kremlin, are darul de a stopa din faşă orice tendinţă de găsire a unei soluţii amiabile la masa negocierilor. Cine ar avea nevoie de un război fără niciun învingător? Ar fi pur şi simplu stupid şi absolut iraţional.
Desigur, Putin nu este un înger dar ar putea face dovada unui gest de fermitate şi realism prin soluţionarea crizei din Ucraina pe bazele păcii şi nu de a declanşa un război mondial, care niciodată nu se ştie cum se va termina, când şi dacă vor mai exista supravieţuitori.
