În grotele de la Karst, din Moravia, în 1867 s-au descoperit resturi de animale antediluviene dispărute, de către Heinrich Wankel, un medic din Blansko, un orăşel aflat în apropierea acestui sit. Apoi, a efectual săpături în grota de la Byci, unde a descoperit în apropiere de intrarea în grotă, celebrul artefact hallstattian, precum şi oase de animale antediluviene şi pietre prelucrate (găsite în 1868). Mai târziu, el a descoperit urme ale prezenţei oamenilor antediluvieni în alte grote (în 1870).
În 1879, Wankel a descoperit prima tabără în aer liber în loess la Predmosti, în apropiere de Prerov în Moravia centrală. Între 1879 – 1887, profesorul Jaroslav Maska a identificat pentru prima oară o prezenţă musteriană în grotele de la Stramberek în nordul Moraviei. În grota de la Spika a descoperit un fragment de mandibul care a aparţinut unui copil neanderthalian. Apoi, în 1894, la Predmosti, el a descoperit un mormânt comun conţinând resturile a 20 de indivizi de vârstă şi sex diferite.
Dr. Martin Kriz (1841 – 1919), notar la Zdanice şi foarte pasionat de paleontologie, a întreprins săpături şi cercetări speologice în grotele de la Pekarna, Byci Skala, Kulna şi Predmosti. În regiune a efectuat săpături şi Jan Knies.
Dar alături de cehi, au făcut săpături şi cercetătorii germani din epocă, Alexander Makowsky şi Anton Rzehak, care vor găsi la Brno un schelete uman ameninţat de lucrările de canalizare. Austriacul Josef Szombathy a cercetat în grota de la Mladec, de unde a scos la lumină resturi de animale şi umene datând din Paleoliticul superior.
În Boemia, prima perioadă de cercetări a început mai târziu decât în Moravia. Geologul Jan Kusta a descoperit o tabără în aer liber în loess la Lubna în apropiere de rakovnik, iar Jan Nepomuk Woldrich, a săpat în situl de loess de la Jenlralka în apropiere de Praga.
Între 1879 – 1880, Samuel Roth a descoperit primele urme de om antediluvian în Slovacia în marea grotă de la Ruzin, care apoi va purta numele său. Puţin mai târziu, între 1880 – 1890, baronul E. F. J. Hoenning O’Caroll a scos la lumina zilei, în loessul unui gât stâncos la Puchov, peste o mie de coarne de cerb şi de ren cât şi alte oseminte de animale din care o parte comportau urme de foc.
Cercetătorii unguri au întreprins la rândul lor săpături în grotele slovace. De exemplu, Jeno Hillebrand, a făcut săpături în 1912 în grota de la Dzerava Skala (denumind grota Palffy), nu departe de Bratislava în Carpaţii albi, şi Tivadar Kormos în grota de la Jasov, în 1916. În 1913, Stefan Andreansky a identificat primul sit în loess în apropiere de Sahy pe malul râului Ipel, la frontiera ungară.
A doua fază a cercetătorilor are loc între 1918 – 1945. Centrul său de gravitate se situează din nou în Moravia, graţie profesorului Karel Absolon, care a efectuat săpături la Dolni Vestonice, în grota de la Pekarna, la Predmosti şi în grota de la Byei skala.
În Boemia şi în Slovacia, lucrările consacrate Paleoliticului nu au fost la fel de ample ca în Moravia. Unica săpătură sistematică făcută în Boemia a fost realizată de Jaroslav Bohm, la Lubna. Jaroslav Petrbok a fost activ în grota de la Nad Kacakem, din Boemia. În Slovacia, Karol Mediecky a descoperit o tabără din musterian în grota de la Prepostska la Boynice şi Jan Eisner, un sit din paleoliticul superior în loessul de la Zamarovce în valea de la Vah. Vaclav Vlk a putut identifica un important complex de situri la Moravany, tot în valea de la Vah, iar Stefan Jansak producţiile de obsidian de la Ceykov şi Kasov, din estul Slovaciei.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, cercetările pe teren în Boemia şi Moravia au fost oprite. Ele au fost însă reluate prin Lothar Zotz, în grota de la Nad Kacakem în Karst (Boemia), Hermann Schwabedissen, Assien Bohmers la Dolni Vestonice, iar în Slovacia, Zotz a studiat situl de la Moravany.
În timpul războiului, din cauza bombardărilor, materialul din Paleolitic a fost pus la adăpost în pivniţele castelului de la Mikulov în sudul Moraviei. Dar în timpul ultimelor lupte, focul a fost pus intenţionat în acel loc şi tezaurul ştiinţific a fost distrus în totalitate.
După război, oamenii de ştiinţă au reluat cercetările, dar cu un mare handicap, din cauza pierderilor iremediabile suferite. Printre ei se numără: Ladislav Banesz, Juraj Barta, Rudol Musil, Vojen Lozek etc. Pe teritoriul fostei Cehoslovacii, sunt larg răspândite sedimente pleistocene fluviatile şi lacustre, loess din Pleistocer în Boemia şi Moravia, calcare de apă dulce (travertine) care constituie o sursă importantă de descoperiri paleobotanice şi zoologice.
În 1984, în timpul construirii autostrăzii în apropiere de Berun, la aproximativ 30 km sud – est de Praga, s-au descoperit pe o lungime de 500 m, depozite de Cuaternal a căror grosime atinge 30 m şi care au fost supuse unui studiu pluridisciplinar. Unele artefacte găsite aici mărturisesc despre o activitate umană de acum 1,5 milioane de ani.
Popularea Boemiei, a Moraviei şi a Slovaciei în Paleolitic a fost foarte diferită datorită condiţiilor geomorfologice. Moravia, sau „Poarta moravă” constituie singura zonă între sudeţi şi Carpaţi care a fost mereu un teritoriu de trecere pentru oameni şi animale între regiunile colinelor dulci ale Dunării şi ţara plată situată la nord – est şi la estul Europei. Valea Vah din Slovacia occidentală leagă de asemenea bazinul Dunării de Moravia şi Silesia prin trecătorile Vlara şi Jablunkov. De aceea, zona a fost foarte populată în Paleoliticul superior.
Cel mai cevhi schelete de om descoperit pe teritoriul Slovaciei actuale datează de acum 100.000 de ani î.e.n. În sec. V înainte de Christos, celţii cotini dominau majoritatea teritoriului.
