Apariţia omului a fost legată de voinţa şi acţiunea Titanului Prometeu care în limba greacă înseamnă “providenţa zeilor” (pronianteu).
Despre om se spune că el este singurul care are ştire despre existenţa zeilor.
“Nu există nici un animal, în afară de om, care să aibă vreo ştiinţă despre zei.” – Cicero – Despre legi.
Referindu-se la om scriitorul şi filozoful Seneca este de părere că: “niciun om virtuos nu este fără zeu.”
Platon în Menon spunea: “Virtutea nu vine de la natură, nici din doctrină ci din sămânţa divină. Natura nu ne dă virtutea. Suntem născuţi cu ea sau fără ea.” Iar despre natura zeilor Cicero spune: “Oare raţiunea, virtutea, credinţa, înţelegerea între oameni, de unde ar putea să vină acestea pe pământ dacă nu de la Superiori.” 
Despre om tot Cicero spunea, în opera Legile următoarele: “Acest animal providenţial, înţelept, cu memorie, plin de gândire, pe care-l numim om a fost creat de Supremul Zeu. Numai el, din toate animalele, are raţiune şi gândire.”
Sallustius în opera sa De bello Catilina spune că zeii i-au dat omului suflet şi corp. Că sufletul trebuie să poruncească, iar trupul să se supună. Că sufletul este nemuritor pe când trupul moare.
Dar cum a venit pe lume primul om? Cine l-a făcut? Cine i-a dat viaţă?
Hygienis ne spune în opera sa Fabulele că primul om a fost creat din lut de titanul Prometeu, fiul lui Iapet:
“Prometeu, fiul lui Iapet, a făcut din lut pe primul om.”
Despre acest fapt ne relatează şi Ovidiu în opera sa Metamorfozele:
“Lumea şi-a schimbat înfăţişarea, dar ea tânjea după un stăpân vrednic, înzestrat cu minte mai înaltă, care să-i facă să rodească bogăţiile întinse… Lipsea Omul, fiinţa cea mai de preţ. Atunci, fiul lui Iapet s-a gândit să-l izvorească, plăsmuindu-l din lut amestecat cu apă. El, Omul, între toate vieţuitoarele, a căpătat un chip tandru, ridicându-şi privirile cutezătoare spre stele, spre înălţimi, înzestrat cu mintea lui ascuţită.”
În alte legende se spune că Zeiţa Minerva, care avea o slăbiciune pentru Prometeu, i-a suflat pe nări omului viaţa şi astfel s-a născut acest stăpânitor al universului.
Fulgentius în opera sa Mitologia ne relatează acest subiect:
“Omul a apărut de la Prometeu care se mai numea şi pronianteu ceea ce în limba greacă înseamnă providenţa zeilor. Pentru că de la zei a primit providenţa şi de la Minerva a moştenit omul înţelepciunea şi divinitatea care sălăsluieşte în suflet.”
Referindu-se la oameni în Corpus Hermeticum se explica cutezanţa şi măiestria lor astfel:
“Ce sunt aceştia, o Hermes, tu Secretar al Zeilor? Aceştia sunt oameni, a răspuns Hermes. Este o treabă nechibzuită, a spus Spiritul, să faci omul cu asemenea ochi pătrunzători, cu o limbă atât de iscusită, cu auz atât de ascuţit încât să poată să audă chiar lucrurile care nu-l privesc, cu un miros atât de fin iar mâinilor sale să le dai un asemenea simţ al pipăitului care să poată perceapă orice. Oamenii vor săpa la rădăcinile plantelor, vor ceceta proprietăţile sevelor natural, vor observa natura pietrelor, vor diseca nu numai animale ci şi pe ei înşişi dorind să afle cum au fost alcătuiţi. Îşi vor întinde mâinile îndrăzneţe peste mare şi, tăind lemnul pădurilor sălbatice, vor trece de la un ţărm la altul căutându-şi semenii. Vor urmări tainele cele mai adânci ale Naturii chiar şi pe înălţimi şi vor cerceta mişcările cereşti.”
Deci omul a fost creat de titanul Prometeu din lut sau elementele naturii? Minerva, zeiţa înţelepciunii, i-a dat suflare pe nări, înviindu-l.
