Uigurii

Uigurii

5.00 avg. rating (99% score) - 4 votes

La mijlocul sec. VIII, succedându-le tujurilor, au apărut uigurii. Este vorba de o populație de origine turcă, făcând parte din marile triburi Oghuz, originare din Orkhon (Mongolia).

Hanatul uigur, având capitala la Karabalghasun, situată pe râul Orkhon, se întindea de la Altai până în Manciuria și la sud în deșertul Gobi. Dacă centrul său de gravitație nu era situat la Xinjiang, influența sa culturală se întindea însă asupra regiunii. Acest stat puternic întreținea relații diplomatice, militare și comerciale cu China Tangilor care își întinsese puterea asupra bazinului Tarim și Djungaria de la mijlocul sec. VII. Înfrângerea lui Talas în fața arabilor în 750 și mai ales rebeliunea lui An Lushan (755-763) au marcat sfârșitul prezenței tangizilor în aceste două regiuni. Cât despre uiguri, începând cu 763, manicheismul devine religia oficială a hanatului.

În 840, în fața unei suite de invazii, un mare număr de uiguri a emigrat spre vest. Ei vor pătrunde în regiunea actuala Xingiang și-și vor transfera capitala pe malurile Orkhonului la Beshbalik în timp ce Turfan (cunoscuta în epoca sub numele de Qocho) v-a deveni a doua capitală a noului stat. Acest “Regat al uigurilor occidentali” a dominat regiunea între 840 și 1284.

Uigurii
Uiguri

Progresiv, uigurii și-au abandonat modul lor de viață nomad pentru a-l adopta pe cel mai liniștit al populațiilor sedentare indo-europene. Au sfârșit prin a se amesteca între ele… Limba uigură a înlocuit-o astfel pe cea Eokhariana, limba indo-europeana vorbită până atunci de populațiile locale.

Din această fuziune între nomazi și sedentari s-a născut strălucitoarea civilizație de Kocho. Pe plan religios, populațiile din regiune practicau manicheismul, buddhismul sau creștinismul nestorian.

Islamizarea zonei este progresivă. Agenții propagării sale sunt în secolele XI și XII Qarkhanideii (998-1212), prima dinastie islamică turcă, care a lănsat campanii militare contra budiștilor începând cu Kachgar. Aceștia au păstrat controlul sudului și vestului bazinului Tarim până în 1141, data înfrângerii lor de Kara Khitai.

În pofida propagării sale și înainte de a se impune definitiv, Islamul s-a confruntat cu o reîntoarcere la buddhism și chiar la creștinism sub influența dinastiei Kara Khitai (1124-1211) care a distrus hanatul musulman Kachgar. Buddhismul s-a perpetuat de altfel în anumite părți ale regiunii (Turfan și Hami) pana in sec. XVI.

Dinastiei Kara Khitai i-au succedat mongolii care au cucerit ansamblul bazinelor Tarim și Dzungaria în 1218.

Dar în 1209, regatul uigur Kocho s-a supus voluntar lui Gengis Khan. Uigurii le-au furnizat mongolilor alfabetul lor insa si administratori pentru noul lor imperiu. Sub dinastia mongola a Yuanilor care a domnit în China între 1277-1367 regiunea a făcut parte din Imperiu înainte de a trece, în 1320, sub autoritatea completă a djaghataidilor. Sub această dinastie mongola s-a făcut convertirea totală a regiunii la Islam.

Între secolele XIV și XVI, artizanii acestei islamizări au fost șeicii din ordinul Sufi naqshbandieni. În 1513, cu anexarea Hamiei de Mansur Khan (Djaghataia de est), chiar numele “uigur” a dispărut. Nu v-a reveni la suprafață decât la începutul sec. XX sub influența naționalismului turkestanian.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *