În adâncul meu, simt că mă minte. Cornel este un bărbat sinuos, viclean, amoros, dur, posesiv până la extremă, iubăreț și misterios. Cu cât îl cunosc mai bine, cu atât mai mult îmi dau seama că este foarte periculos. Este uns cu toate alifiile iar eu, inocentă în “meseria” de a trăi.
Dar îl iubesc tumultos, năvalnic și nu vreau să-l pierd. Poate că nici el…
Îmi amintesc că mă încerca un sentiment adânc de neputință în clipa în care l-am zărit, la braț cu o blondă răpitoare, puțin cam vampă, sexy, mironosiță, o tipă cu aere și posesivă, care îl manipula, după câte mi-am dat seama.
M-a uimit comportamentul ei cam brutal și mi-am zis că el este slab de înger și că l-aș putea și eu conduce după bunul meu plac. Chiar făceam glume proaste pe seama lui cu prietenele mele. Cornel a ajuns repede subiectul nostru și vă mărturisesc sincer că l-am dezbătut pe toate fețele, cu larg interes, curiozitate și răutate.
Femeile sunt de multe ori malițioase, știți asta și ar face orice pentru a-și atinge țelul și a demonstra că am dreptate în modul în care gândesc. Pare nedemn…
Pur și simplu Cornel nu mă interesa decât în măsura în care mă puteam distra copios pe seama lui și a blondinei care îl acapara cu desăvârșire. Eram la bairam și în bucătărie, unde ne povesteam părerile cu privire la acest cuplu. El a intrat și m-a surprins cum mă delectam copios și înfloream ce văzuseră cu toții. Nu i-a căzut bine și a avut o ieșire nervoasă. Mă așteptam să mă lovească sau mai știu eu ce… Dar orice gest de sălbatic nu făcea decât să-i strice reputația.
Cornel epata, încerca să se justifice în fața noastră, niște puștoaice, în mod lamentabil. Am izbucnit într-un râs isteric care l-a enervat peste măsură. Mi-a strigat:
– Ești imposibilă, Andreea!
Am ciulit urechile. Îmi cunoștea numele și m-a surprins. De unde? Nu mi-a trecut prin cap că l-aș fi putut interesa. Eram mai atentă la el și încordată, îl sondam cu ochi vii și nu pricepeam mare lucru. Muream de curiozitate să aflu ce știa despre mine. Mai ales, de unde. De la fratele meu, gură spartă?
În cartier, era cunoscut ca un tip misterios, ciudat, care seduce femeile frumoase într-o veselie. Iar blondina de care nu mai scăpa era o dovadă cât se poate de clară.
Mă privea interesant, de parcă m-ar fi studiat. M-a intimidat și toată noaptea ne-am privit intens, ne sorbeam din priviri. La un moment dat, în timp ce dansam pe întuneric, m-a atins ușor pe spate. I-am făcut cu ochiul, dar și el mie. Am surâs.
Contactul era stabilit și cu prima ocazie mi-a luat mâna și a mângâiat-o cu pasiune, delicat. Tremuram. Fiorul iubirii m-a invadat și tare mă temusem de faza asta, de care nu am scăpat.
– Ce vrei? l-am întrebat când eram numai noi doi.
– Dar tu? Mă vrei?
– Hm… de ce crezi asta?
– Pentru că văd că nu te mai poți gândi la altceva.
– Îmi sondezi cumva gândurile și eu nu știu?
– Dacă mă înșel, atunci plec! a zis el și a făcut un pas de retragere.
Înnebunită că-mi scapă, l-am tras de mână și el a surâs. M-a prins, dar ce mai conta? M-am îndrăgostit de Cornel și nu doream. Îl compătimisem, acum speram să fie al meu și să ne înțelegem. Ce repede se schimbă totuși lucrurile…
Am suspinat. L-am sărutat fulgerător pe buze, de teamă să nu fim surprinși (dar de fapt, doream să dureze o veșnicie). Îl doream! Mă încerca acest sentiment puternic și nu-l puteam înfrâna. Dar pentru a-l avea, trebuia să înlătur un obstacol… blond.
Îmi place să mă complic, să mă aventurez, să iau taurul de coarne și exact asta făceam, fără probleme. De la sublim la ridicol este un singur pas, nu se zice așa? Orice om are nevoie de vise și de a le realiza, de a crea acea emoție, necesară declanșării fanteziei mele (și nu este tocmai ușor).
Nu-mi păsa că aveao prietenă, pe această blondă, Betty. Totul era să fie și cu mine, apoi mai vedeam eu… Tipa a sesizat că am discutat aprins, poate prea familiar în viziunea sa, așa că s-au certat furtunosc și până la urmă au părăsit petrecerea, lăsându-mă practic cu buza umflată.
M-am speriat, credeam efectiv că l-am pierdut. Nu aveam numărul lui de telefon, pe-al meu nu reușisem să i-l strecor.
N-am dormit toată noaptea, gândindu-mă la Cornel. A dispărut și a lăsat în sufletul meu un uragan. A doua zi, am început să mă interesez de el îndeaproape, să aflu numărul lui de telefon în primul rând și detalii pe care le-aș putea cataloga utile unei eventuale relații cu acesta.
Nu a fost greu! Fratele meu mi-a furnizat o grămadă de informații și am înțeles că se lăudase peste tot cu mine, deci și în fața lui Cornel. De ce nu mă mira? Are o ciudată înclinație spre lăudăroșenie care, de data asta m-a bucurat.
Spre norocul meu, și Cornel a întreprins investigații și m-a sunat. Ce surpriză! Ne-am întâlnit și am căzut rapid în brațele lui. Simțeam că sunt a lui și nu concepeam altceva. M-a sedus și m-a cucerit iremediabil! Poate prea repede, dar ce contează?
Timp de două luni, ne-am întâlnit în secret, de teama blondinei nesuferite, de care se ascunde ca dracul de tămâie. Ceva nu-i în regulă, cred că-l are la mână cu ceva de procedează astfel. Mă rog, este problema lui.
Dar ceea ce mă deranjează este că vrea să păstrăm relația noastră secretă, eu nu. Între timp, m-am complicat serios și vreau să devin soția lui, deși este logodit cu blonda nesuferită. Nu știe că sunt gravidă și refuză să mă prezinte părinților săi.
Vrea să joace pe două fronturi. Ei bine, mie nu-mi convine și nu vreau să fiu amanta lui sau mai știu eu cum mă consideră. Urăsc asta! Acum, am de dat o luptă cu viața reală și mi-e cam teamă.
Andreea
