Apadana era camera tronului în palatele vechilor regi ai Persiei, o sală impozantă, hipostil, specifică arhitecturii grecești. Termenul era frecvent în Egiptul antic și desemna anumite săli vaste ale templelor, precum și în lumea elenistică, cum este cazul templului lui Eleusis, dedicat lui Demeter, zeița agriculturii (romanii o asimilau cu Ceres, care mai era și zeița fertilității), situat pe Acropole din Atena.
Un exemplu al acestei splendori a rămas în stare de vestigiu la Susa (în sud-vestul Iranului, la cca 140 km de fluviul Tigru) și alta la Persepolis (capitala imperiului persan achemenid), mai bine conservată, cu sute de reliefuri, care poate fi considerată una dintre minunile lumii antice. Aceasta a servit ca sală de recepție sau audiență a conducătorilor.
A fost construită în secolul al V-lea înainte de Christos de regele Darius I și completat de regele Xerxes I.
Apadana de la Persepolis avea o suprafață de 1000 de metri pătrați; acoperișul său a fost susținut de 72 de coloane, fiecare de câte 24 de metri înălțime. Întreaga sală a fost distrusă în 331 î.e.n. de Alexandru cel Mare. Pietrele din coloane au fost folosite ca materiale de construcție pentru așezările din apropiere. Mai târziu, arabii au distrus și ei ceea ce mai rămăsese din măreția imperială persană.
Până la începutul secolului al XX-lea, doar 13 dintre aceste coloane uriașe erau încă în picioare.
