Herbert I de Vermandois (născut în anul 850 – mort între 900 / 907), fiul lui Pepin, a fost seigneur de Peronne şi de Saint – Quentin, conte de Soissons, conte de Vermandois şi de Meaux. În 887, a apărut la curtea regelui Carol Chelul şi în 889 este citat ca un fidel al regelui Eudes (sau Odon), primul rege din dinastia Robertienilor.
În 896, Herbert I a devenit conte de Vermandois, succedându-i lui Nibelungid Theodoric, care era probabil bunicul său maternal. A luptat împotriva normanzilor. Soţia sa, a cărui prenume se presupune că era Leutgarda, era fiica contelui de Tropes Adaleme. Cuplul a avut trei copii: Herbet al II-lea, Beatrice şi Cunegonda.
Călugărul istoric Richer scrie că Herbet I a purtat o luptă destul de aprigă cu Raoul, regele Franţei, care a venit să asedieze oraşul Laon.
Dar Herbert I nu era îndeajuns de curajos şi trecând peste mândria sa, a fugit, lăsând apărarea fortăreţei în seama contesei şi a luptătorilor săi cei mai devotaţi.
Soţia lui Herbert I s-a achitat cu mare cinste de sarcina pe care i-a dat-o soţul acesteia laş şi a opus o rezistenţă energică. Nu a capitulat decât în ultimă extremă şi a obţinut condiţii onorabile.
