Istorie

Batalionul Sacru teban

0 345
5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

Batalionul Sacru teban (1)Batalionul Sacru (în greacă hieros lokhos) era un corp de elită, poate mitic, al armatei tebane din Grecia antică. Uneori era numit legiune. A fost menționat în principiu de către Platon și Xenofon, apoi în realitate prin Dinarchus (batalion ipotetic de iubitori și iubiţi): „Teba a fost un oraș foarte mare în zilele în care Pelopidas a condus batalionul sacru „; apoi de Atheneea, Hieronymus din Rhodos și Polyaenus; Plutarh a scris la rândul său: „Dar unii spun că a fost compus din erastai și eromenoi”.

Batalionul Sacru teban (3)Batalionul Sacru era un corp de elită format din 300 de oameni, creat după spusele lui Plutarh de comandantul teban Gorgidas:
„Batalionul Sacru a fost creat, se zice, de Gorgidas. El era compus din trei sute de oameni aleși cărora orașul le prelua formarea și întreținerea, şi care avea tabăra în Cadmea: este motivul pentru care a fost numit batalionul oraşului.”

Batalionul Sacru era format din 150 de perechi de îndrăgostiți pederastici. Plutarh a remarcat că „în conformitate cu unii”, a fost compusă din 150 de cupluri de homosexuali, ceea ce reprezenta formarea de perechi în materie de tactică de luptă.
Gorgidas a dispus mai întâi Batalion Sacru de-a lungul liniei de luptă tebană, folosind acești soldați de elită pentru a consolida hotărârea altora. Dar, după ce Batalionul Sacru s-a distins în bătălia de la Tegyra (situată în Beoţia orientală, în centru Greciei), Pelopidas l-a folosit ca un fel de gardă personală.

Timp de trei decenii, acest corp de elită a continuat să joace un rol important. A fost distrus în bătălia de Chaeronea în 338 î.e.n. de cavaleria condusă de tânărul Alexandru cel Mare: 254 dintre cei 300 de soldați au fost uciși și alţii răniți. Conform tradiției, regele victorios împotriva coaliţiei oraşelor greceşti, conduse de atenieni, Filip al II-lea al Macedoniei, oprindu-se pe locul unde a pierit Batalionul Sacru, ar fi exclamat: „Blestemaţi sunt cei care-i suspectează pe acești oameni că au fost capabili să facă sau să sufere ceva de care să ne fie rușine.”
Soldații ucişi au fost îngropaţi la câteva zile după bătălie într-o înmormântare colectivă (polyandreion), locul fiind marcat de un leu de piatră (descoperit în 1818), replică a polyandreionului din Thespini.

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu

Urmăriţi-ne pe Facebook!

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Urmariți-ne pe Pinterest!

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!