Un grup de cercetători francezi de la laboratorul Paleogenetic şi de evoluţie moleculară a descifrat cea mai veche secvenţă neanderthaliană niciodată studiată. Comparându-se ADN-ul fosilă a 9 specimene de Neanderthalieni descifrţi incepând cu anul 1997, rezultatele au permis de a e şti mai mult despre diversitatea genetică a oamenilor de Neanderthal şi asupra relaţiilor lor pe care le-ar fi putut întreţine cu oamenii moderni în timpul coabitării lor.
Descoperirea primelor fosile de Neanderthalieni datează din 1856. Totuşi, nici astăzi nu se cunosc relaţiile pe care această specie de oameni le-au putut întreţine cu oamenii moderni în timpul coabitării lor în Europa. A existat oare un amestec sau omul de Neanderthal s-a stins fără descendenţă?
Din 1997, metodele de analiză ale ADN-ului fosilă au permis de a se descifra o mică parte de informaţie genetică de la cele 9 specimene de Neanderthalieni. Secvenţele obţinute pentru ADN-ul mithochondrial nu par să se regăsească în niciun echivalent printre contemporanii noştri, fie că sunt europeni, africani, amerindieni sau asiatici. Astfel, nu există nicio urmă ale unui presupus amestec.
Secvenţa descifrată de echipa franceză a fost obţinută plecându-se de la un molar de copil datând de 100.000 de ani, provenind din grota de la Scladina în Belgia. Ţinându-se cont de vârsta sa foarte mare, secvenţa s-a limitat la o scurtă regiune de 123 nucleotide în lungime. De ce s-a ales acest specimen, atât de vechi? În epocă, doar Neanderthalienii trăiau în Europa. Informaţia obţinută permite deci de a se face o idee despre diversitatea genetică a Neanderthalienilor înainte de orice contact cu omul modern. Ori, secvenţele neanderthaliene deja cunoscute corespundeau global perioadei în care Neanderthalienii coabitau cu oamenii moderni. Prin comparaţie cu noua secvenţă neanderthaliană, ele permit aşadar de a se estima impactul pe care contactul cu oamenii moderni l-a avut asupra genomului Neanderthalienilor.
Această analiză a permis mai întâi de a se confirma că din punctul de vedere al ADN-ului lor mithocondrial, Neanderthalieniisunt mai apropiaţi între ei decât suntem noi între noi, şi este independent de coabitarea lor cu omul modern. Ei sunt deci verii noştri îndepărtaţi şi nu strămoşii noştri direcţi. Dar dacă secvenţele neanderthaliene deja cunoscute se aseamănă mult, secvenţa de la grota Scaldina a arătat mai multe diferenţe. O parte din diversitatea genetică a oamenilor de Neanderthal nu a trecut deci neobservată plecându-se de la eşantioanele cele mai recente. Este probabil ca scăderea demografică a Neanderthalienilor care i-a condus până la dispariţia lor să fi contribuit la erodarea unei întregi părţi a diversităţii lor.
