Istoria Greciei este o istorie foarte bogată, de la Grecia antică la Grecia actuală trecând prin imperiul lui Alexandru cel Mare, Imperiul Roman, dominarea otomană, Regatul Greciei, războiul civil şi dictatura coloneilor.
Astăzi sunt cunoscute câteva situri din Paleolitic. Urmele prezenţei umane cele mai vechi sunt de acum 700.000 de ani în Peninsula Halkidiki, unde a fost descoperit un craniu pre – neanderthalian la Petralona. Urmele cele mai recente, datează de 40.000 de ani î.e.n. şi au fost descoperite în trei grote din valea Luros, care au fost ocupate în timpul Paleoliticului. În împrejurimile Salonicului a fost găsit un craniu de om de Neaderthal.
Sec. VII î.e.n. anunţa deja o „revoluţie neolitică” în Orient, relevând apariţia păstorilor şi a agricultorilor cultivând în special viţă de vie şi măslini.
Tradiţia greacă a păstrat amintirea fondatoare a migraţiilor succesive. Grecii au putut astfel să se recunoască, de exemplu, printre ei pe aheenii evocaţi de Homer.
De asemenea, cu sosirea din regiunile răsăritene a luptătorilor indo – europeni, în secolele III şi II î.e.n., s-a putut dezvolta o societate mai complexă şi mai ierarhizată. S-a răspândit folosirea metalului şi s-au descoperit tehnici noi de navigaţie şi de agricultură. Indo – europenii au importat limbajul lor şi obişnuinţa de a-şi fortifica satele.
Sec. III î.e.n. a reprezentat o civilizaţie unitară, a cicladelor, care s-a răspândit din Portugalia până la vârsarea Dunării. Este puţin mai veche decât civilizaţia minoică din Creta. Începuturile civilizaţiei minoice au fost influenţate de civilizaţia cicladică: statui cicladice au fost descoperite în Creta. Civilizaţia minoică s-a dezvoltat în Creta în 2700 – 1200 î.e.n. şi numele îi vine de la regele legendar Minos. A fost descoperită de arheologul Arthur John Evans la începutul sec.XX.
Civilizaţia myceniană este una preelenistică şi numele său vine de la oraşul Mycene, situat în Peloponez. În sec. XVI î.e.n. ea s-a dezvoltat puternic. Este caracterizată prin fortificaţii de mărime mare înconjurând oraşele situate pe înălţimi ca Mycene şi Tirynth din care au rămas azi, numai puţine ruine. Conform legendei, aceşti războinici ar fi fost cei care au distrus Troia.
Această putere maritimă a fondat colonii. Dar în jurul anului 1200 î.e.n., splendoarea myceniană a luat sfârşit. Atunci a început o perioadă pe care istoriografia a numit-o mult timp „secolele obscure”, din care au rămas foarte puţine urme, în afară de pasaje din scrierile lui Homer sau din Hesiod.
Începând cu sec. IX î.e.n., oamenii s-au regrupat în oraşe, care prefigurează oraşele – state. În anul 776 î.e.n. au fost organizate primele Jocuri Olimpice, în onoarea lui Zeus, regele zeilor în mitologia greacă. Tradiţia întrecerilor sportive s-a perpetuat din fericire până astăzi. În această epocă, civilizaţia greacă a început să se contureze şi dincolo de malurile Mării Egee.
