S.A.-ul şi primele persecuţii ale evreilor în Germania
S.A. (Sturm Abteilung, adică Secţiile de asalt) a fost fondat în 1920 de Ernst Rohm. Pe atunci era un serviciu de ordine destinat de a proteja adunările partidului nazist şi de a perturba adunările comuniştilor şi socialiştilor. Purtau o uniformă care a fost botezată “cămăşile maro”.
Împreună cu S.A., Hitler a încercat puciul său la Munchen, în noiembrie 1923. Drept urmare, S.A. a început să recruteze din rândul şomerilor. La începutul lui 1933, în momentul în care Hitler a ajuns la putere, erau 400.000 în toată Germania, care au făcut ca pretutindeni să domnească o adevărată teroare, intimidându-i pe militanţii de stânga germani şi sindicatele.
În mod natural, ei au fost folosiţi în prima campanie contra evreilor, din 1933. Trupele din S.A. au venit în camioane, în special în Berlin şi apoi în toate oraşele germane, afişând pancarde pe care stătea scris: “Germania! Nu cumpăraţi din magazinele evreieşti!” Evrei care erau, totuşi, de mult timp germani… S.A. a organizat un adevărat boicot! Prezenţa oamenilor lui Hitler i-a descurajat pe clienţi de a intra în aceste magazine. Scopul nu era încă de a-i ruina şi de a-i exclude pe evrei din comunitatea germană.
Dar îi umilea şi îi insulta în stradă, îi obligau să poarte pancarde defăimătoare în jurul gâtului. De pildă, pe una stătea scris: “Sunt un evreu care nu va chema în camera sa decât pe tinerii germani.”
SS.-ul: exterminarea evreilor
S.S.-ul (Schutz Staffel, adică grupa de protecţie) a fost fondat în 1926. La început, S.S.-ul erau gărzile de corp personale ale lui Hitler care i-au făcut un jurământ de fidelitate particular.
Începând cu 1934 (Noaptea Cuţitelor Lungi în cursul căreia Hitler l-a executat pe vechiul său prieten, Rohn, şeful S.A.), cei din S.A. au jucat un rol extrem de secundar şi S.S.-iştii, din contră, au devenit principalii organizatori ai exterminării. Sub conducerea lui Himmler, au devenit paznicii lagărelor de concentrare. Primul s-a deschis în noiembrie 1933. Este lagărul de la Dachau. S.S.-ul era o organizaţie criminală, constituită din unităţi de ucigaşi care vor fi utilizate pe frontul de Est în războiul contra U.R.S.S. Pe măsura avansării lor în spaţiul acestei imense ţări, naziştii îi executau pe evrei.
Aceste unităţi, formate din poliţişti şi soldaţi, erau numite Einsatzgruppen şi plasaţi sub comanda S.S.-ului. La Eliberare, s-a decis că simplul fapt de a fi fost membru al S.S.-ului făcea din acea persoană un criminal.
Începând cu sfârşitul lui 1941, S.S.-iştii au fost însărcinaţi de a organiza lagărele de concentrare şi exterminare. Acţiunea era supervizată de Himmler dar cel care a organizat trenurile cu deportaţi şi convoaiele a fost Eichmann.
În timpul unui discurs care a avut loc la 4 octombrie 1943 în faţa generalilor S.S., Heinrich Himmler a spus despre evrei: “Acest subiect trebuie abordat între noi clar, dar nu-l vom menţiona niciodată în public. Vreau să vorbesc de lichidarea evreilor, de exterminarea rasei evreieşti. Este o chestiune despre care va trebui să putem vorbi liber: evreii trebuie exterminaţi. Este programul nostru şi va trebui să-l aplicăm.”
S.S.-ul la Auschwitz
La sosirea în lagărul morţii de tristă amintire de la Auschwitz, deportaţii evrei erau aşteptaţi de S.S.-işti care îi scoteau din vagoanele de animale unde stătuseră înghesuiţi preţ de mai multe zile, în condiţii greu de descris, inumane. S.S.-iştii îi triau, îi loveau şi toată lumea ţipa. Unii erau trimişi la muncă iar alţii, în general copiii, bolnavii şi bătrânii, direct în camerele de gazare.
