„Este o poveste fascinantă”, a declarat agenţiei AFP Stephan Puille de la Şcoala superioară de tehnică şi de economie din Berlin. Descoperirea de răsunet a făcut-o însă împreună cu Patrick Feaster de la Universitatea din Indiana, SUA.
Pe o perioadă de aproximativ un minut şi 20 de secunde, înregistrarea permite de a se auzi vocea lui Bismarck recitând cuvintele unui cântec american de la începutul secolului XIX, In good old colony times, apoi pe cele ale lui Gaudeamus igitur, un cântec în latină celebru în lumea studenţească.

Cu o voce gravă, cancelarul recită de asemenea versurile unei balade a unui poet romantic german, Ludwig Uhland şi-i dă sfaturi fiului său.
Într-o altă parte a înregistrării Bismarck recită, într-o franceză cu puternic accent german, cuvintele Marseillezei.
În vara anului 1889, inginerul american Thomas Edison şi-a trimis colaboratorul, Adelbert Theo Wangemann să prezinte fonograful la Expoziţia universală de la Paris. Apoi, acesta a efectuat un turneu european, întorcându-se în ţara lui natală pentru a face reclamă aparatului, unde în două ocazii l-a întâlnit pe împăratul Wilhelm al II-lea, dar nu i-a înregistrat vocea, din păcate.
Şi la 7 octombrie, a fost invitat de cancelarul Bismarck la propietatea lui de la Friedrichsruh, situată la nord de Hamburg. Acolo va fi gravată înregistrarea pe un cilindru, a povestit Puille care s-a documentat serios cu privire la istoria înregistrării cancelarului german.
În arhive, călătoria lui Wangermann ca şi diferitele înregistrări efectuate cu acea ocazie au lăsat multe urme (rapoarte de presă, corespondenţă privată etc.), ceea ce a permis celor doi cercetători de a identifica vocea lui Bismarck.
„Comparaţiile cu înregistrări din aceeaşi perioadă au permis de asemenea de a identifica chiar zgomotele de fond”, a explicat cercetătorul german.
Cilindrele cu valoroasele înregistrări au fost descoperite de fapt la 11 septembrie 1957, într-o casetă aflată într-un colţ al laboratorului lui Edison, transformat în muzeu, în New Jersey, în nord-estul SUA. Dar până în 2005, nimeni nu a explorat conţinutul acesteia.
„Este singura înregistrare care există cu vocea lui Bismarck, ceea ce bineînţeles are o semnificaţie istorică inestimabilă”, a declarat cercetătorul.