Subiectul violului în timpul eliberării Poloniei, subiect tabuu, a fost practic absent din istoriografia poloneză până la dezintegrarea Uniunii Sovietice, deși documentele timpului au arătat că problema a fost gravă și extrem de importantă atât în timpul, cât și după avansarea forțelor sovietice din Polonia, împotriva Germaniei naziste în etapele ulterioare ale celui de Al Doilea Război Mondial.
Potrivit istoricilor ne-ruși, la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, soldații sovietici au comis un număr mare de atrocități și de violuri în masă în Polonia, țară aliată. Cu toate acestea, nu sunt disponibile statistici privind aceste infracțiuni și numărul violurilor.
La Gdansk, soldații sovietici au violat mai întâi femeile germane și prizonierele poloneze sau sovietice eliberate. Multe dintre ele au suferit traume majore și martorii spun că le-au văzut îmbătrânite cu 10-20 de ani sau cu părul albit brusc. Unele au preferat să se sinucidă decât să trăiască cu dezonoarea unui copil din flori… Au fost violate și deportate franțuzoaice și cehoaice.
Cazurile de viol în masă au avut loc în principal în marile orașe poloneze preluate de Armata Roșie. În Cracovia, de pildă, intrarea armatei sovietice în oraș a fost însoțită de un val de violuri de mii de femei și de fete, și de furtul generalizat al bunurilor lor personale.
Potrivit istoricului polonez Andrzej Chwalba, acest comportament a ajuns la o asemenea amploare încât comuniștii polonezi stabiliți în oraș i-au scris o scrisoare de protest dictatorului sovietic Iosif Stalin. La gara principală din Cracovia, polonezii care au încercat să salveze victimele violurilor au fost împușcați.
Femeile poloneze din Silezia au fost ținta unor violuri în masă cu omoloagele lor germane, după cum susține Ostrowska & Zaremba. În primele șase luni ale anului 1945, în satul Dębska Kuźnia au fost raportate 268 de violuri. În martie 1945, lângă Racibórz, 30 de femei găsite într-o fabrică de in au fost blocate într-o casă din satul Makowo și au fost violate. Femeia care a depus mărturie la poliție a fost violată de patru bărbați.
În orașul Olsztyn (situat la jumătatea drumului între Varșovia și Kaliningrad), în martie 1945, practic nicio femeie nu a fost cruțată, “indiferent de vârstă”, care avea între 9 și 80 de ani. Unele femei au fost violate de zeci de soldați.
Potrivit statisticilor ministrului polonez al Sănătății, în întreaga țară s-a produs o pandemie de boli cu transmitere sexuală, care a afectat aproximativ 10% din populația generală. În Mazury, o regiune din nord-estul Poloniei care se întinde până la Vistula, au fost infectate până la 50% dintre femei.
Agenția de presă Rio Novosti declară că “autoritățile rusești nu au recunoscut niciodată aceste violuri în masă”. Soldatul sovietic este, în ochii populației din Federația Rusă, un “eliberator”…și se refuză o dezbatere cinstită despre atrocitățile comise de soldații sovietici în Polonia, Germania, România, Bulgaria și în alte țări din Europa de Est. Ele nu au fost “incidente izolate”, după cum spune Cerovic.
